(1)Funcţionarii publici

beneficiază de vechime în muncă, în specialitate şi în grad

profesional.

(2)Vechimea în muncă este

vechimea dobândită în condiţiile reglementate de legislaţia

muncii, precum şi vechimea dobândită în exercitarea unui raport de

serviciu.

(3)Vechimea în specialitate este

vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, al

unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu

documente corespunzătoare de către persoana care a desfăşurat

o activitate într-o funcţie de specialitate corespunzătoare profesiei

sau specializării sale. Constituie vechime în specialitate şi

vechimea dobândită în temeiul unui contract individual de muncă,

raport de serviciu sau ca profesie liberală în statele membre ale Uniunii

Europene, precum şi în alte state cu care România a încheiat

convenţii de recunoaştere reciprocă a acestor drepturi,

demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care

a desfăşurat o activitate într-o funcţie de specialitate

corespunzătoare profesiei sau specializării sale.

(4)În toate cazurile vechimea în

specialitate se raportează la durata normală a timpului de

muncă, fiind calculată prin raportare la fracţiunea de

normă lucrată şi se demonstrează cu documente

corespunzătoare.

(5)Perioada de suspendare a

raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici nu constituie vechime

în muncă, în specialitate şi în grad profesional, cu excepţiile

prevăzute de lege.

(6)Vechimea în gradul profesional

este vechimea rezultată din activitatea efectiv desfăşurată

de funcţionarul public într-o funcţie publică de execuţie

corespunzătoare gradului profesional deţinut, cu excepţiile

prevăzute la art. 513 alin. (1) lit. c) şi art. 514 alin. (1) lit.

a)-d) şi j).