Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:
a)clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
b)clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;
c)clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 386 din Codul Administrativ stabilește o clasificare fundamentală a funcțiilor publice, bazată pe nivelul studiilor necesare pentru ocuparea acestora. Această diviziune în trei clase (I, II, III) este esențială pentru structurarea corpului funcționarilor publici și pentru asigurarea unei corelări între complexitatea și responsabilitatea atribuțiilor unei funcții și pregătirea academică a persoanei care o ocupă. Clasa I vizează funcțiile care necesită studii universitare de licență (sau echivalente), corespunzând, de regulă, funcțiilor de conducere sau de execuție cu grad înalt de responsabilitate și expertiză. Clasa a II-a se adresează funcțiilor pentru care erau necesare studii superioare de scurtă durată, o categorie specifică tranziției sistemului de învățământ românesc anterior adoptării ciclurilor Bologna. În fine, Clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare este suficientă finalizarea studiilor liceale cu diplomă de bacalaureat, vizând, în general, funcții de execuție cu atribuții de rutină sau suport. Această clasificare este un pilon al regimului juridic al funcției publice, influențând condițiile de acces, evoluția în carieră și sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.