Art. 384: Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale

Art. 381 - Obiectul și scopul reglementării; Art. 382 - Definiția funcționarului public și a funcției publice; Art. 383 - Categorii de funcții publice; Art. 385 - Ocuparea funcțiilor publice; Art. 386 - Condiții generale de ocupare a unei funcții publice; Art. 465 - Condițiile de ocupare a unei funcții publice; Anexa nr. 5 - Clasificarea funcțiilor publice generale; Anexa nr. 5^1 - Echivalarea funcțiilor publice specifice cu funcțiile publice generale

Articolul 384 din Codul Administrativ reprezintă o normă fundamentală în arhitectura sistemului de funcții publice din România, având ca scop asigurarea coerenței și unității în gestionarea resurselor umane din administrația publică. Norma instituie principiul conform căruia stabilirea și echivalarea funcțiilor publice specifice cu cele generale se realizează exclusiv prin lege, subliniind importanța reglementării primare și a stabilității juridice în acest domeniu. Echivalarea nu este un proces arbitrar, ci se bazează pe o analiză cumulativă a trei criterii esențiale: nivelul funcției publice, nivelul studiilor necesare și vechimea în specialitate. Aceste condiții sunt menite să garanteze profesionalismul și competența în exercitarea atribuțiilor publice, asigurând o corelație între complexitatea postului și pregătirea/experiența funcționarului. Referirea la anexele Codului Administrativ (Anexa nr. 5 și Anexa nr. 5^1) indică faptul că detaliile tehnice ale acestei echivalări sunt stabilite în acte normative secundare, care pot fi adaptate mai facil la dinamica nevoilor administrative, fără a afecta principiile fundamentale consacrate de lege. Acest articol contribuie la transparentizarea și predictibilitatea carierei funcționarilor publici, facilitând mobilitatea și recunoașterea calificărilor în cadrul sistemului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.