(1)
Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:
a)funcţii
publice generale şi funcţii publice specifice;
b)funcţii
publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii
publice din clasa a III-a;
c)funcţii
publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice
locale.
(2)Funcţiile publice generale
reprezintă ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor
autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea
realizării competenţelor lor generale.
(3)Funcţiile publice specifice
reprezintă ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi
şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor
lor specifice, sau care necesită competenţe şi
responsabilităţi specifice.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 383 din Codul Administrativ stabilește criteriile fundamentale de clasificare a funcțiilor publice în România, oferind o structură esențială pentru organizarea și gestionarea corpului funcționarilor publici. Această dispoziție legală introduce o clasificare tripartită, abordând natura atribuțiilor, nivelul de complexitate și sfera teritorială de exercitare a funcțiilor.
În primul rând, se realizează o distincție crucială între **funcțiile publice generale** și **funcțiile publice specifice**. Funcțiile generale sunt caracterizate prin atribuții și responsabilități cu un caracter transversal, comun majorității autorităților și instituțiilor publice (ex: activități juridice, economice, de resurse umane, administrative). Ele contribuie la realizarea competențelor generice ale oricărei entități publice. Spre deosebire de acestea, funcțiile specifice sunt definite prin atribuții și responsabilități cu un caracter particular, proprii anumitor autorități sau instituții publice (ex: funcții în poliție, vamă, inspecții specializate), necesitând competențe și responsabilități specializate, adaptate domeniului de activitate.
În al doilea rând, clasificarea introduce **clasele de funcții publice (Clasa I, Clasa a II-a, Clasa a III-a)**. Această ierarhie reflectă, implicit, nivelul de complexitate al atribuțiilor și, corelativ, nivelul de studii necesar pentru ocuparea acestora. Deși articolul 383 nu detaliază cerințele de studii, în doctrină și în articolele conexe se subliniază că Clasa I este destinată funcționarilor cu studii superioare de lungă durată, Clasa a II-a celor cu studii superioare de scurtă durată sau echivalente, iar Clasa a III-a funcționarilor cu studii medii. Această clasificare pe clase este fundamentală pentru sistemul de salarizare, avansare și dezvoltare profesională.
În final, funcțiile publice sunt clasificate în funcție de nivelul administrativ la care sunt exercitate: **funcții publice de stat, funcții publice teritoriale și funcții publice locale**. Această distincție subliniază structura descentralizată a administrației publice române, cu atribuții exercitate la nivel central (de stat), la nivel județean sau regional (teritoriale) și la nivelul unităților administrativ-teritoriale (locale). Această clasificare asigură o coerență în organizarea și funcționarea aparatului administrativ la toate nivelurile.
În ansamblu, Articolul 383 este o piatră de temelie în reglementarea statutului funcționarului public, permițând o organizare clară și eficientă a resurselor umane în administrația publică, adaptată nevoilor și specificului fiecărui domeniu de activitate.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.