Art. 371: Funcţionarul public

Art. 369 - Obiectul și scopul; Art. 370 - Domeniul de aplicare; Art. 372 - Principii generale ale exercitării funcției publice; Art. 373 - Clasificarea funcțiilor publice; Art. 375 - Numirea în funcția publică; Art. 377 - Îndatoririle funcționarilor publici; Art. 380 - Răspunderea funcționarilor publici

Articolul 371 din Codul Administrativ reprezintă piatra de temelie în definirea noțiunii de funcționar public în dreptul administrativ român. Norma legală subliniază caracterul statutar al raportului de serviciu, prin sintagma 'persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică', diferențiind clar funcționarul public de personalul contractual. Această numire, bazată pe criterii de competență și legalitate, conferă stabilitate și independență în exercitarea atribuțiilor. Alin. (2) conturează rolul esențial al funcționarilor publici în asigurarea continuității și eficienței activității administrative, prin decizii și activități cu caracter tehnic, toate orientate spre satisfacerea interesului public general. Nu în ultimul rând, alin. (3) consacră principiile fundamentale care guvernează întreaga activitate a funcționarilor publici: obiectivitatea, profesionalismul, legalitatea și imparțialitatea. Aceste principii nu sunt simple deziderate, ci veritabile imperative juridice și etice, menite să garanteze buna funcționare a administrației publice și respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Articolul 371, prin această triplă abordare (definiție, rol, principii), fundamentează statutul juridic al funcționarului public și subliniază importanța acestuia în arhitectura statului de drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.