(1)Prin excepţie de la prevederile art. 312 alin. (1),

bunurile proprietate publică pot fi concesionate prin atribuire

directă companiilor naţionale, societăţilor naţionale

sau societăţilor aflate în subordinea, sub autoritatea sau în

coordonarea entităţilor prevăzute la art. 303 alin. (3)-(5),

care au fost înfiinţate prin reorganizarea regiilor autonome şi care

au ca obiect principal de activitate gestionarea, întreţinerea, repararea

şi dezvoltarea respectivelor bunuri, dar numai până la finalizarea

privatizării acestora, precum şi prin hotărâre a Guvernului

pentru societăţile cu capital integral sau majoritar de stat care

şi-au asumat anterior trecerii bunului în proprietatea publică

diverse obligaţii juridice pentru aceste bunuri, pe perioada

existenţei acestor obligaţii, caz în care dispoziţiile art. 308

alin. (2) şi art. 309-312 nu se aplică.

(2)În cazul prevăzut la alin.

(1) nu este necesară întocmirea studiului de oportunitate.

(3)În cazul atribuirii directe nu se

întocmeşte caietul de sarcini, iar documentaţia de atribuire trebuie

să cuprindă cel puţin elementele enumerate la art. 313 alin. (1)

lit. a), b), f) şi g).

(4)Concesionarea prevăzută

la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, a consiliilor

locale, judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti,

după caz.

(5)În măsura în care se

constată că exploatarea bunului ce face obiectul concesiunii

prevăzute la alin. (1) implică în mod necesar şi executarea unor

lucrări şi/sau prestarea unor servicii, concesionarul bunului are

obligaţia de a încheia contracte pe care, în funcţie de scopul

urmărit şi de activităţile desfăşurate, să

le califice conform legislaţiei privind concesiunile de lucrări

şi concesiunile de servicii.