Art. 302: Obiectul dreptului de concesiune

Art. 287 - Domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale; Art. 288 - Domeniul privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale; Art. 299 - Concesionarea bunurilor proprietate publică; Art. 300 - Concesionarea bunurilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale; Art. 301 - Temeiul legal al concesiunii; Art. 303 - Condițiile concesionării; Art. 304 - Procedura de concesionare; Art. 305 - Contractul de concesiune; Art. 306 - Drepturile și obligațiile părților

Articolul 302 din Codul Administrativ, parte a reglementării privind regimul juridic al bunurilor din proprietatea publică și privată a statului și a unităților administrativ-teritoriale, definește obiectul material al contractului de concesiune. Dispoziția stabilește o dublă condiție pentru ca un bun să poată fi concesionat: fie este prevăzut expres de lege ca fiind susceptibil de concesionare, fie, prin natura sa, este apt să genereze 'fructe' (naturale, civile sau industriale) sau 'producte' prin exploatare. Această formulare subliniază finalitatea economică a concesiunii, ca instrument juridic prin care autoritățile publice valorifică bunurile aflate în proprietatea lor, transferând dreptul și obligația de exploatare către un operator privat (concesionar) în schimbul unei redevențe. Prin 'fructe' se înțeleg veniturile periodice pe care bunul le produce fără diminuarea substanței sale (ex: chirii, recolte), iar prin 'producte' se înțeleg acele elemente rezultate din exploatare care duc la diminuarea substanței bunului (ex: minereuri, masă lemnoasă). Articolul fundamentează, așadar, posibilitatea concesionării unei game variate de bunuri, de la resurse naturale la infrastructură și servicii publice, cu condiția ca acestea să fie generatoare de beneficii economice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.