Art. 269: Oficiile prefecturale

Art. 248 - Statutul prefectului; Art. 249 - Instituția prefectului – dispoziții generale; Art. 250 - Atribuțiile prefectului; Art. 251 - Atribuțiile instituției prefectului; Art. 252 - Structura instituției prefectului; Art. 253 - Personalul instituției prefectului; Art. 257 - Relațiile instituției prefectului cu ministerele; Art. 268 - Atribuțiile prefectului în municipiul București; Art. 385 - Funcția publică – dispoziții generale; Art. 410 - Funcții publice de conducere

Articolul 269 din Codul Administrativ reglementează cadrul juridic pentru înființarea și funcționarea oficiilor prefecturale, structuri administrative integrate în instituția prefectului. Aceste oficii reprezintă subdiviziuni organizatorice menite să eficientizeze activitatea prefecturii la nivel teritorial, având o relevanță particulară pentru Municipiul București, unde pot fi organizate oficii în fiecare sector. Competența de a înființa, organiza sau desființa aceste oficii aparține prefectului, printr-un ordin, însă această decizie este supusă unui control de legalitate și oportunitate exercitat de ministerul care coordonează instituția prefectului, prin emiterea unui aviz conform. Această cerință subliniază caracterul de autoritate de stat al prefectului și legătura sa cu administrația centrală. Oficiile sunt conduse de un șef de oficiu, funcționar public de conducere, a cărui numire, modificare, suspendare și încetare a raportului de serviciu intră în atribuția prefectului, respectând întotdeauna condițiile generale ale legii privind funcția publică. Prin crearea acestor oficii, legiuitorul a urmărit o descentralizare funcțională și o mai bună adaptare a serviciilor prefecturale la nevoile specifice ale comunităților locale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.