Art. 261: Raporturile cu autorităţile administraţiei publice locale

Art. 123 - Administrația publică locală (Constituția României); Art. 124 - Prefectul (Constituția României); Art. 136 - Autonomia locală (Constituția României); Art. 197 - Reprezentantul Guvernului în teritoriu (Codul Administrativ); Art. 231 - Principii generale ale relațiilor (Codul Administrativ); Art. 253 - Atribuțiile prefectului (Codul Administrativ); Art. 262 - Controlul legalității actelor (Codul Administrativ); Art. 263 - Suspendarea actelor ilegale (Codul Administrativ)

Articolul 261 din Codul Administrativ statuează un principiu fundamental al dreptului administrativ român, clarificând natura raporturilor dintre prefect, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, și autoritățile administrației publice locale (consiliile locale și primarii, respectiv consiliile județene și președinții acestora). Dispoziția legală elimină orice ambiguitate, stipulând expres că 'nu există raporturi de subordonare' între aceste entități. Această prevedere este esențială pentru garantarea principiului autonomiei locale, consacrat constituțional și prin Carta Europeană a Autonomiei Locale, subliniind că autoritățile locale nu sunt subordonate ierarhic prefectului. Rolul prefectului este, prin urmare, unul de control al legalității actelor administrative adoptate sau emise de autoritățile locale (tutela administrativă de legalitate), și nu un control de oportunitate sau de fond. În locul subordonării, articolul impune 'raporturi de colaborare', ceea ce implică o cooperare instituțională necesară pentru buna funcționare a administrației publice, respectând totodată sfera de competență și autonomia fiecărei categorii de autorități. Această distincție reflectă echilibrul dintre principiile descentralizării și deconcentrării în sistemul administrativ românesc.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.