
Cauza Terhes împotriva României
Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 49933/20 Cristian, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.
Rezumatul Cauzei
1. Reclamantul, domnul Cristian-Vasile Terheș, este resortisant român, s-a născut în 1978 și locuiește în Zalău. Este reprezentat în fața Curții de C.L. Popescu, avocat în București. DECIZIA TERHEŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 2 A. Circumstanțele cauzei 2. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamant, se pot rezuma după cum urmează. 3. Reclamantul, ales în 2019 deputat în Parlamentul European pe lista Partidului Social Democrat din România, se afla în România la momentul faptelor. 1. Originea cauzei 4. La 11 martie 2020, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că lumea se confrunta cu o pandemie cauzată de un nou coronavirus numit SARS-CoV-2, care provoacă o boală respiratorie infecțioasă numită COVID- 19. 5. La 16 martie 2020, Președintele României a adoptat în consecință Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României (infra, pct. 23). Acest decret („Decretul nr. 195/2020”) instituia starea de urgență pe teritoriul național, cu efect imediat și pe o perioadă de treizeci de zile. La art. 2 se prevedea că este restrâns exercițiul anumitor drepturi fundamentale, printre care libera circulație. Dreptul la libertate și la siguranță nu figura printre drepturile care făceau obiectul restrângerii. 6. La 21 martie 2020, potrivit dispozițiilor relevante ale Ordonanței de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență („OUG nr. 1/1999“ – infra, pct. 20) și ale Decretului nr. 195/2020, ministrul de Interne a emis Ordonanța militară nr. 2/2020. În temeiul art. 4 și 5 din această ordonanță, se recomanda ca circulația persoanelor în afara locuinței să nu se efectueze în intervalul orar 6,00 - 22,00 și aceasta nu era permisă în intervalul orar 22,00 - 6,00. 7. La 24 martie 2020, tot în temeiul Decretului nr. 195/2020, ministrul de Interne a emis Ordonanța militară nr. 3/2020 (supra, pct. 29). Această ordonanță interzicea cu efect imediat orice circulație în afara locuinței, cu anumite excepții enumerate în număr limitat. Persoana care se deplasa în afara locuinței trebuia să poată prezenta un document justificativ pentru a permite autorităților competente să verifice dacă deplasarea era justificată de un motiv valabil. Autoritățile competente pentru a asigura respectarea acestor măsuri erau poliția și jandarmeria. Contravenienții erau pasibili de o amendă contravențională. 8. La 14 aprilie 2020, președintele României a adoptat, după ce evaluase situația sanitară din țară, Decretul nr. 240/2020, prin care prelungea starea de urgență pe o durată de treizeci de zile – și anume până la 14 mai 2020 – și menținea măsurile luate în temeiul Decretului nr. 195/2020 (supra, pct. 26 și 27). 9. Starea de urgență s-a încheiat la 14 mai 2020 ora 0,00. DECIZIA TERHEŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 3 2. Situația reclamantului și acțiunile în instanță prin care contesta măsura luată de autorități 10. Reclamantul afirmă că a fost vizat de măsura adoptată de autorități (supra, pct. 7) din 24 martie 2020 până la 14 mai 2020 inclusiv. Precizează că în această perioadă nu era purtător de SARS-CoV-2, nu prezenta niciun simptom al bolii, nu a fost în contact cu o persoană purtătoare a virusului și nu a călătorit într-o țară față de care România impusese măsuri de protecție sanitară. a) Acțiunea întemeiată pe art. 5 § 4 din Convenție 11. La 7 mai 2020 reclamantul a sesizat Tribunalul București („tribunalul“) cu o acțiune în temeiul art. 5 § 4 din Convenție. Apreciind că făcea obiectul unei „rețineri administrative“, acesta solicita tribunalului să dispună punerea sa în libertate de îndată și să decidă că avea dreptul de a se deplasa în afara locuinței pentru orice motiv, fără a trebui să prezinte un document justificativ și fără a risca sancțiuni. Solicita ca speța să fie judecată în urgență și ca hotărârea pronunțată să fie executorie. 12. Prima ședință a fost stabilită pentru 12 iunie 2020. 13. La 10 iunie reclamantul a solicitat tribunalului să constate că acțiunea sa nu mai avea obiect în urma încetării măsurii izolării (supra, pct. 9). 14. Conform ultimelor informații furnizate de reclamant la 11 noiembrie 2020, la această dată, cauza era încă pendinte în fața tribunalului. b) Acțiunea în anularea documentelor normative 15. La 8 și la 25 mai 2020, reclamantul a introdus recursuri grațioase împotriva decretelor nr. 195/2020 și 240/2020, împotriva hotărârilor prin care Parlamentul aprobase aceste decrete (infra, pct. 25-28) și împotriva Ordonanței militare nr. 3/2020 (infra, pct. 29). Susținând că aceste texte aduceau atingere dreptului său la libertate și la siguranță, solicita autorităților de la care proveneau să le revoce. Aceste recursuri grațioase au fost respinse cu motivarea că, în virtutea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ („Legea nr. 554/2004“ – infra, pct. 19), textele în chestiune nu puteau face obiectul unei căi de atac administrative. 16. La 5 octombrie 2020, reclamantul a sesizat Secția civilă și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj-Napoca cu o acțiune în anulare parțială a textelor normative menționate supra, pct. 15. Acesta susținea că interdicția de a se deplasa în afara locuinței reprezenta o lipsire administrativă și extrajudiciară de libertate care ducea la încălcarea art. 5 din Convenție. 17. Conform ultimelor informații furnizate de reclamant la 11 noiembrie 2020, la această dată procedura respectivă era încă pendinte în fața tribunalului. DECIZIA TERHEŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 4 3. Notele comunicate de România pentru aplicarea derogării prevăzute la art. 15 din Convenție 18. La 17 martie 2020, Reprezentanța Permanentă a României la Consiliul Europei a informat pe Secretarul General al Consiliului Europei („Secretarul General“) că România intenționa aplicarea derogării prevăzute la art. 15 din Convenție. O copie a Decretului nr. 195/2020 a fost atașată acestei comunicări. Prin urmare, prin note scrise, autoritățile române au informat în mod regulat pe Secretarul general
Concluziile Curții
Acesta susținea că interdicția de a se deplasa în afara locuinței reprezenta o lipsire administrativă și extrajudiciară de libertate care ducea la încălcarea art.