
Cauza NEAGOE împotriva ROMÂNIEI
Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 23319/08, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.
Rezumatul Cauzei
STRASBOURG 21 iulie 2015 DEFINITIVĂ 21.10.2015 Această hotărâre a rămas definitivă în temeiul art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate suferi modificări de formă. HOTĂRÂREA NEAGOE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI În cauza Neagoe împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Luis López Guerra, Ján Šikuta, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, Branko Lubarda, judecători, și Marialena Tsirli, grefier adjunct de secție, după ce a deliberat în camera de consiliu la 30 iunie 2015, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află o cerere (nr. 23319/08) îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Ionel-Ionuţ Neagoe („reclamantul”), a sesizat Curtea la 16 mai 2008, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). 2. Reclamantul a fost reprezentat de P. Buneci, avocat în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. În temeiul art. 6 § 2 din Convenție, reclamantul se plânge în special de o încălcare a dreptului la prezumția de nevinovăție, ca urmare a declarațiilor făcute de Președintele României și de purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Galați înainte de stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă. 4. La 17 septembrie 2013, capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 2 din Convenție a fost comunicat Guvernului. În urma abținerii doamnei Iulia Antoanella Motoc, judecător ales să reprezinte România, președintele camerei l-a desemnat pe domnul Luis López Guerra în calitate de judecător ad-hoc (art. 26 § 4 din Convenție și art. 29 § 1 din Regulamentul Curții).
Concluziile Curții
6 § 2 din Convenție, reclamantul se plânge în special de o încălcare a dreptului la prezumția de nevinovăție, ca urmare a declarațiilor făcute de Președintele României și de purtătorul de cuvânt al Curții de Apel Galați înainte de stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre judecătorească definitivă.