Cauza Maris împotriva României

Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 58208/14, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.

Număr Cerere 58208/14
Data Pronunțării 2020-09-29
Tip Document Hotarare
Materie / Domeniu penal
Publicat în Monitor nu
Articole Incidente din Convenție:
Art. 1 Art. 4 Art. 9 Art. 10 Art. 14 Art. 36

Rezumatul Cauzei

1. Reclamantul, domnul Valeriu Mariş, este resortisant român, s-a născut în 1968 și are domiciliul în Brașov. A fost autorizat, prin decizie a președintei de secție, să își apere singur interesele în fața Curții (art. 36 § 2 din Regulamentul Curții). 2. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. DECIZIA MARIŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 2 A. Circumstanțele cauzei 3. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. 4. Începând din 2002, reclamantul executa o pedeapsă cu închisoarea în mai multe așezăminte penitenciare române. În fața Curții, arată că este de religie mozaică. 5. Pretinde că în 2013, când se afla în Penitenciarul Miercurea-Ciuc, și-a dat seama că figura, în mod eronat, în registrele penitenciarului ca fiind creștin ortodox. A cerut, prin urmare, rectificarea mențiunii referitoare la religia sa. 6. Guvernul arată faptul că, la 9 octombrie 2013, reclamantul solicitase să-i fie servită mâncare în conformitate cu preceptele religiei mozaice. Reclamantul neagă că a cerut astfel de mese și precizează că cererea în cauză nu viza decât rectificarea în dosarul său personal a mențiunii privind apartenența sa religioasă. Guvernul a prezentat o copie a respectivei cereri scrise de mână. Rezultă că reclamantul solicitase rectificarea în dosarul său personal a mențiunii în discuție și că arăta că înregistrarea sa în calitate de creștin ortodox era eronată deoarece el nu declarase o asemenea apartenență religioasă. Copia conține și o mențiune scrisă de mână adăugată de către administrația Penitenciarului Miercurea-Ciuc, care preciza că el trebuia să prezinte o adeverință eliberată de reprezentanții cultului sau ai asociației religioase cărora pretindea că aparține. 7. Reclamantul a contestat decizia administrației penitenciare în fața judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate („judecătorul delegat“). 8. Prin hotărârea din 11 noiembrie 2013, judecătorul delegat a considerat că era excesiv a i cere reclamantului să prezinte un înscris, cu atât mai mult cu cât acesta era încarcerat. A considerat că o simplă declarație a părții interesate era suficientă pentru a dovedi apartenența la o religie „atâta timp cât s-a dovedit că fusese manifestată cu seriozitate, în conformitate cu principiul constituțional și în exercitarea cu bună credință a drepturilor și a libertăților recunoscute de legea fundamentală“. [traducere neoficială] Judecătorul delegat a obligat administrația penitenciarului să adopte măsurile necesare pentru a înregistra mențiunea corespunzătoare apartenenței religioase a reclamantului așa cum ceruse acesta. 9. În urma unei contestații formulate de administrația penitenciară, Judecătoria Miercurea-Ciuc a respins cererea reclamantului prin hotărârea din 21 ianuarie 2014, redactată la 10 martie 2014. Hotărârea este astfel redactată în părțile sale relevante în speță: „Referitor la susținerea intimatului că ar fi de religie mozaică, se constată că asupra declarării religiei la intrarea în penitenciar planează o incertitudine, atâta vreme cât intimatul a participat de bună voie la activitățile organizate de preotul ortodox. De asemenea, apartenența la cultul mozaic se poate dovedi cu ușurință, printr-o simplă indicare a templului mozaic, sinagogii sau comunității de care intimatul aparține, DECIZIA MARIŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 3 putându-se astfel certifica apartenența religioasă. Nu s-ar putea admite recunoașterea apartenenței unei persoane la un cult atât de bine organizat și respectat în țară și în lume fără ca persoana respectivă să-și dovedească cu seriozitate apartenența religioasă. În acest context nu se pune doar problema respectării drepturilor persoanei private de libertate ci și a respectării exigențelor cultului respectiv, atâta vreme cât apartenența la cultul mozaic generează drepturi a căror exercitare presupune atât eforturi din partea penitenciarului cât și din partea conducerii cultului mozaic. “ 10. Guvernul arată faptul că reclamantul a fost ulterior transferat la Penitenciarul Bistrița, unde figura în calitate de creștin ortodox în registrele penitenciarului și unde nu făcuse cerere de rectificare a mențiunii privind apartenența sa religioasă. B. Dreptul intern relevant 11. Dispozițiile relevante în speță ale Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor, care era în vigoare de la 18 octombrie 2006 până la 31 ianuarie 2014, sunt descrise în cauza Sanatkar împotriva României (nr. 74721/12, pct. 14, 16 iulie 2015). 12. Ordinul Ministerului Justiției nr. 1072/2013 pentru aprobarea Regulamentului privind asistența religioasă a persoanelor private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor era în vigoare de la 3 aprilie 2013 până la 28 noiembrie 2016. Cuprindea următoarele dispoziții relevante în speță: Art. 4 „(1) Persoanele private de libertate pot să-și declare, pe propria răspundere, confesiunea sau apartenența religioasă, la intrarea în locul de deținere și ulterior pe parcursul executării pedepsei privative de libertate sau a măsurii internării. (2) Pe parcursul executării pedepsei privative de libertate sau a măsurii internării, persoanele private de libertate aflate în custodia Administrației Naționale a Penitenciarelor își pot exprima opțiunea de a participa la oricare dintre activitățile cu caracter religios desfășurate de reprezentanții cultelor sau asociațiilor religioase recunoscute de lege. (3) Schimbarea confesiunii sau a apartenenței religioase pe parcursul perioadei de detenție este dovedită printr-o declarație pe propria răspundere și prin actul de confirmare a apartenenței la cultul respectiv. (4) Prin actul de confirmare se înțelege actul emis de cultul sau asociația religioasă solicitată prin care se dovedește calitatea de membru, a persoanei private de libertate solicitante, al respectivului cult sau al respectivei asociații religioase. (5) În cazul în care persoana privată de libertate care dorește să își declare sau să își schimbe confesiunea sau apartenența religioasă nu știe să scrie, aceasta poate da o declarație verbală pe propria răspundere, care se consemnează într-un proces-verbal de către personalul locului de deținere. “ DECIZIA MARIŞ ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 4 C. Dreptul european relevant 13. Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la Regulile Penitenciare Europene (adoptată de Comitetul de Miniștri la 11 ianuarie 2006), astfel cum era în vigoare în momentul faptelor, indică după cum urmează în părțile relevante în speță: Admiterea și întocmirea registrelor „[...] 16A.1. Informațiile consemnate la admitere și atunci când este posibil după admitere trebuie să fie actualizate și completate, după caz. “ Libertatea de gândire, de conștiință și de religie „29.1 Deținuților trebuie să li se respecte libertatea de gândire, a conștiinței și a religiei. 29.2 Regimul penitenciar trebuie să fie organizat astfel încât să permită deținuților să- și manifeste religia și convingerile, să participe la slujbe sau la întruniri, să primească vizitele reprezentanților religiei lor și să aibă cărți sau publicații cu caracter religios sau spiritual. 29.3 Deținuții nu pot fi obligați să practice anumite religii sau să aibă anumite convingeri, să participe la slujbe sau reuniuni religioase, la practici cu caracter religios sau să accepte vizita unui reprezentat al unei religii. ” 14. Comentariul la Recomandarea Rec(2006)2 cuprinde următoarele precizări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie – Regula 29 „Regulile penitenciare au considerat neproblematic până în prezent locul religiei în penitenciar și s-au limitat la recomandări pozitive despre cele mai bune moduri de organizare a vieții religioase în penitenciar. Cu toate acestea, creșterea în anumite țări a numărului de deținuți animați de credințe religioase puternice necesită o abordare mai bine fundamentată

📄 Descarcă hotărârea completă (PDF)

Concluziile Curții

Curtea a examinat admisibilitatea și fondul cererii în conformitate cu articolele Convenției.