Legea Aplicată

Cauza J.D. ȘI A împotriva REGATULUI UNIT

Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 32949/17 și 34614/17, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.

Număr Cerere 32949/17 și 34614/17
Data Pronunțării 2019-10-24
Tip Document Hotarare
Materie / Domeniu civil
Publicat în Monitor nu
Articole Incidente din Convenție:
Art. 1 Art. 8 Art. 14 Art. 28 Art. 29 Art. 34 Art. 36 Art. 44 Art. 47

Rezumatul Cauzei

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI 7. Situația de fapt, astfel cum a fost prezentată de reclamante, poate fi rezumată după cum urmează. A. Contextul general 1. Prima reclamantă, J. D. 8. Începând din 1993, reclamanta J.D. a locuit împreună cu fiica sa, adultă, care este o persoană cu dizabilități, într-o locuință cu 3 camere închiriată din sectorul locuințelor sociale. Fiica sa suferă de un tip de leziune cerebrală asociată cu lipsa de oxigen, cu dizabilități fizice și de învățare grave, este un utilizator permanent al scaunului cu rotile și este oarbă. J.D. se ocupă permanent de îngrijirea fiicei sale, iar locuința lor a fost adaptată special pentru a răspunde nevoilor lor, inclusiv uși late, un ascensor intern, o pantă progresivă în față și în spate pentru a permite accesul persoanelor în scaune cu rotile, dispozitive de ridicare pe tavanele dormitorului și al băii și un pat reglabil. 9. În 2012, guvernul a introdus amendamente la Regulamentul privind locuințele din 2012 (a se vedea mai jos dreptul intern relevant). Ca urmare, ajutorul pentru locuință acordat reclamantei a fost redus cu 14 % întrucât se consideră că beneficiază de o cameră în plus față de cât este îndreptățită (casa dispune de 3 camere pentru 2 persoane). Ca urmare a reducerii, ajutorul pentru locuință acordat reclamantei nu mai acoperă prețul chiriei sale. 10. Reclamanta a depus o cerere pentru acordarea unui ajutor pentru locuință discreționar („ALD”) care să acopere diferența, ajutor care i-a fost acordat pe termen limitat. Ultima prestație a fost plătită la 31 martie 2017 și, în momentul depunerii cererii sale, aceasta aștepta un răspuns la cea mai recentă solicitare și încă nu i se oferise o locuință mai mică, care să răspundă nevoilor fiicei sale. 2. A doua reclamantă, A 11. Reclamanta A locuiește împreună cu fiul său într-o casă cu 3 camere închiriată din sectorul locuințelor sociale. Aceasta a locuit acolo mai mult de 25 ani. Se pare că i-a fost alocată o locuință cu 3 camere din cauza lipsei de locuințe cu 2 camere. J.D. ȘI A ÎMPOTRIVA REGATULUI UNIT3 12. În trecut, reclamanta a avut o relație scurtă cu un bărbat cunoscut sub numele de X, care este considerat extrem de periculos și a executat anterior o pedeapsă cu închisoarea pentru tentativă de omor. După punerea sa în libertate din închisoare, în 2002, X a venit la domiciliul lui A și a atacat-o cu violență și a violat-o. Fiul ei a fost conceput ca urmare a violului. În 2012, X a intrat din nou în contact cu A și reclamanta fost trimisă de poliție la Sanctuary Scheme (Programul Sanctuarului). Programul are scopul de a-i proteja pe cei expuși riscului celor mai grave forme de violență domestică. Astfel cum prevăd normele privind plasarea sa în Programul Sanctuarului, locuința reclamantei a fost adaptată pentru a include modificarea podului într- o „cameră de panică”, unde A și fiul ei se pot retrage în cazul unei tentative de agresiune din partea lui X. 13. Reclamanta primește ajutor pentru plata chiriei locuinței sale. În urma modificării legislative din 2012, ajutorul pentru plata chiriei acordat reclamantei a fost redus cu 14 %, întrucât se consideră că reclamanta are o cameră în plus față de cât are dreptul (întrucât casa dispune de 3 camere pentru 2 persoane). Ca urmare a reducerii, ajutorul pentru locuință acordat reclamantei nu mai acoperă prețul chiriei sale. Reclamanta a depus o cerere pentru acordarea unui ALD care să acopere diferența, cerere care i-a fost aprobată pe termen limitat. 14. La începutul anului 2015, cererea sa pentru acordarea unui ALD a fost respinsă de autoritățile locale și a primit o notificare de evacuare. Situația a fost adusă în atenția secretarului de stat care a intervenit în numele lui A în fața autorităților locale, care au anulat decizia de respingere a cererii sale de acordare a ALD. Secretarul de stat a informat-o pe reclamantă că respingerea cererii sale era rezultatul unei „erori de procesare” de către autoritatea locală întrucât faptul că locuința reclamantei fusese adaptată în mod special nu a fost luat în considerare la momentul adoptării deciziei de respingere a cererii de acordare a ALD. B. Procedura internă 1. Prima reclamantă 15. La 1 martie 2013, prima reclamantă a introdus o acțiune în justiției în vederea efectuării controlului judecătoresc. Tribunalul Regional și-a pronunțat hotărârea la 30 iulie 2013. Acesta a apreciat că regulamentele relevante au fost discriminatorii față de cei care au avut nevoie să ocupe spații de locuit cu un număr mai mare de camere decât aveau dreptul în considerarea dizabilității lor sau a unui membru al familiei ori a unui membru al gospodăriei. Cu toate acestea, instanța a considerat că nu există „o categorie precisă de persoane” care ar putea fi identificate ca fiind afectate de măsură, pe motivul dizabilității lor. În plus, o astfel de discriminare ar încălca doar art. 14 coroborat cu art. 8 și/sau art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție dacă J.D. ȘI A ÎMPOTRIVA REGATULUI UNIT4 ar fi „în mod vădit lipsită de un temei rezonabil”, iar această condiție nu a fost îndeplinită în cauză. 16. Reclamanta, împreună cu alți patru petenți, a formulat recurs în fața Court of Appeal (Curtea de Apel), care s-a pronunțat la 21 februarie 2014. Curtea de Apel a reținut că regulamentele au fost discriminatorii față de persoanele cu dizabilități care au nevoie de un spațiu pentru locuit suplimentar în comparație cu persoanele fără dizabilități care nu au o astfel de necesitate. Curtea de Apel a examinat dacă acest aspect ar trebui să fie calificat drept discriminare directă sau indirectă, deși, în opinia sa, tipul de discriminare nu a fost substanțial în lumina jurisprudenței de la Strasbourg. Master of the Rolls, Lord Neuberger, a exprimat opinia dominantă cu privire la acest subiect: „47. În ipoteza în care clasificarea respectivă este materială, ne vom limita la a spune că, în cauza de față, discriminarea este una indirectă sau de tipul discriminării din cauza Thlimennos. Nu este necesar să se facă distincția între cele două. În esență, Regulamentul B13 discriminează persoanele cu dizabilități pe motivul dizabilității [...]” 17. Cu toate acestea, verificând îndeplinirea condiției „în mod vădit lipsită de un temei rezonabil”, Curtea de Apel a constatat că discriminarea era justificată din trei motive. În primul rând, deoarece reclamanta nu s-a încadrat într-o categorie foarte limitată - iar pentru a include o categorie imprecisă, căreia nu i s-ar aplica regulamentul, ar însemna să fie introdus un grad și mai mare de complexitate a evaluării și ar fi costisitor și împovărător din punct de vedere administrativ. În al doilea rând, deoarece prestațiile discreționare au fost adecvate pentru a face față nevoilor conexe unei dizabilități, întrucât acestea pot fi impuse pentru perioade mai scurte și necesită o disciplină financiară mai riguroasă din partea autorităților locale. În al treilea rând, deoarece secretarul de stat a fost îndreptățit să considere că există anumite grupuri de persoane ale căror nevoi de asistență pentru plata chiriei acestora sunt mai bine soluționate prin prestații discreționare, decât prin acordarea de ajutoare pentru locuință. 18. Reclamanta a formulat recurs la Supreme Court (Curtea Supremă). Cauza a fost conexată cu cea a celei de a doua reclamante și a altor reclamanți (a se vedea pct. 22— 30 de mai jos). 2.

📄 Descarcă hotărârea completă (PDF)

Concluziile Curții

Curtea a examinat admisibilitatea și fondul cererii în conformitate cu articolele Convenției.