Protecţia copilului

Protecția minorilor

Ghid tematic de jurisprudență elaborat pe baza hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Principii, Cauze Relevante și Decizii de Referință

Protecţia minorilor

Pedepse corporale

Tyrer împotriva Regatului Unit (cererea nr. 5856/72)

25.04.1978

În insula Man, unui adolescent în vârstă de cincisprezece ani i-a fost aplicată o pedeapsă corporală judiciară pentru că agresase şi rănise un elev mai mare din şcoala sa. Acesta a fost constrâns să îşi lase în jos pantalonii precum şi lenjeria şi să se aplece peste o masă. Imobilizat de către doi agenţi de poliţie, i-au fost aplicate trei lovituri de baston de către un al treilea agent de poliţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a calificat acest tip de pedeapsă drept „violenţă instituţionalizată” contrară art.3 (interzicerea tratamentelor inumane ori degradante) din Convenţia europeană a drepturilor omului. Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

A. împotriva Regatului Unit (nr. 25599/94)

23.09.1998

Unui copil de nouă ani cunoscut a fi „dificil” i s-au administrat, în mai multe rânduri, lovituri violente de baston de către tatăl său vitreg care i-au provocat contuzii dureroase. Inculpat pentru atingere adusă integrităţii fizice, acesta din urmă a revendicat mijlocul de apărare care rezultă din „caracterul rezonabil al pedepsei” recunoscut de dreptul englez în vigoare în perioada relevantă şi a fost achitat. Aceste hotărâri şi altele, precum şi o serie de decizii au dus la abolirea pedepselor corporale în toate şcolile britanice.

Internet

K.U. împotriva Finlandei (nr. 2872/02)

02.12.2008

În martie 1999 a fost publicat un anunţ pe un site de întâlniri în numele unui băiat de 12 ani. Anunţul conţinea un link către pagina web a băiatului şi indica că acesta era în căutarea unei relaţii intime cu un băiat de vârsta lui sau mai mare care să îi arate „cum se face”. Băiatul nu a luat cunoştinţă de acest anunţ decât atunci când a primit un e-mail de la un bărbat interesat de propunere. Furnizorul de internet a refuzat să comunice identitatea persoanei care a dat anunţul, considerându-se obligat să păstreze confidenţialitatea telecomunicaţiilor. Instanţele finlandeze au concluzionat că furnizorul de internet nu putea fi constrâns în mod legal să divulge informaţiile în cauză. Curtea consideră că publicarea acestui anunţ constituia o faptă penală care a desemnat un minor ca ţintă pentru pedofili. Finlanda nu şi-a îndeplinit obligaţia care îi revenea de a implementa un sistem care să protejeze copii şi alte persoane vulnerabile împotriva unor astfel de acte. Prin urmare, a fost încălcat art.8 (Între momentul faptelor şi hotărârea Curţii a fost implementat un cadru juridic mai protectiv - legea privind exercitarea libertăţii de exprimare în mass-media.)

Copii în plasament

Scozzari şi Giunta împotriva Italiei (nr. 39221/98 şi 41963/98)

13.07.2000 (Marea Cameră)

În septembrie 1997, doi copii născuţi în 1987 şi 1994 ale căror mamă şi, respectiv bunică erau reclamantele, au fost plasaţi, la ordinul instanţei, într-o comunitate denumită „Il Forteto″. Doi dintre principalii conducători şi fondatori ai acestei comunităţi fuseseră condamnaţi pentru abuzul sexual asupra trei persoane cu handicap care se aflau în grija lor, fapte cunoscute de instanţele interne. Înainte de plasament, cel mai mare dintre cei doi copii a fost victima unor violenţe de natură pedofilă din partea unui asistent social.

Curtea a considerat că cei doi conducători în cauză au jucat un „rol foarte activ” în supravegherea copiilor şi a concluzionat încălcarea art.8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) în special din cauza plasamentului neîntrerupt al acestora din urmă în comunitatea „Il Forteto”. Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

Cauze pendinte

Nencheva şi alţii împotriva Bulgarie 48609/06)

Comunicată la 08.09.2009

Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu (nr. 47848/08)

Comunicată la 07.06.2011

Violenţe familiale – vătămări

Z. şi alţii împotriva Regatului Unit (nr. 29392/95)

10.05.2001 (Marea Cameră)

Patru copii de vârste fragede, dintre care un sugar, au fost luaţi în custodie de serviciile sociale doar după patru ani şi jumătate de când familia acestora a făcut obiectul unei reclamaţii.

Aceştia prezentau tulburări fizice şi psihice provocate de neglijenţele şi abuzurile afective cumplite la care au fost supuşi de către părinţi o perioadă de timp considerabilă, în special ţinându-i închişi în camera lor unde întindeau excremente pe pereţi. Ils avaient été vus à plusieurs en train de fouiller des poubelles à la recherche de nourriture.Ei au fost văzuţi de mai multe ori în timp ce scotoceau în coşurile de gunoi în căutare de hrană. «La Cour a conclu que le système de prise en charge n’avait pas protégé les enfants et que ceux-ci n’avaient pas disposé d’un recours effectif, au mépris des articles 3 et 13 (droit à un recours effectif)..<}0<}

Curtea a concluzionat că sistemul de protecţie socială specială nu a protejat copii şi că aceştia nu au beneficiat de un recurs efectiv, cu nerespectarea art.3 şi art. 13 (dreptul la un recurs efectiv). 0}Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

D.P. şi J.C. împotriva Regatului Unit (nr. 38719/97)

10.10.2002

O fată şi fratele ei au fost abuzaţi sexual de tatăl lor vitreg atunci când aveau vârsta de nouă, respectiv zece ani. Aceştia ar fi semnalat acest abuz serviciilor sociale care nu au făcut nimic pentru a-i proteja. Fata a încercat să se sinucidă după ce a fost violată de către tatăl ei vitreg, iar fratele ei a fost ulterior lovit de epilepsie. Şi unul şi celălalt au suferit traumatisme şi o lungă depresie.

E. şi alţii împotriva Regatului Unit (nr.33218/96)

26.11.2002

Timp de mulţi ani, trei surori şi fratele lor au suferit abuzuri din partea partenerului de viaţă al mamei lor care a comis, printre altele, abuzul sexual asupra fetiţelor, chiar şi după ce fusese condamnat pentru agresiune asupra două dintre ele şi a revenit să trăiască la domiciliul familial cu încălcarea condiţiilor de liberare condiţionată care îi fuseseră impuse. Acesta avea, în special, obiceiul de a forţa copiii să se lovească unii de alţii cu lanţuri şi bice, alăturându-se câteodată acestora. Fetele prezentau grave dezechilibre psihice post-traumatice, iar băiatul tulburări de personalitate.

M.C. împotriva Bulgariei (nr. 39272/98)

04.12.2003

La vârsta de 14 ani (vârsta majoratului sexual în Bulgaria), reclamanta a fost violată de doi bărbaţi; ea a plâns în timpul violului şi după şi a fost ulterior dusă la spital de către mama sa. Acolo medicii au constatat că himenul ei fusese rupt. Cu toate acestea, cum nu s-a putut stabili că aceasta a opus rezistenţă sau a cerut ajutor, autorii violului nu au fost urmăriţi penal.

Siliadin împotriva Franţei (nr. 73316/01)

26.07.2005

După ce paşaportul său i-a fost confiscat, o togoleză de cincisprezece ani a fost ţinută în sclavie de o familie, fiind constrânsă să se ocupe cincisprezece ore pe zi de menaj şi de îngrijirea copiilor, fără a avea concediu sau remuneraţie.

Kontrovà împotriva Slovaciei (nr. 7510/04)

31.05.2007

La 2 noiembrie 2002, reclamanta a depus împotriva soţului său o plângere penală în care îl acuza că o agresase şi bătuse cu un cablu electric. Ulterior, ea a revenit la secţia de poliţie însoţită de soţul ei pentru a-şi retrage plângerea cu sprijinul poliţiei. La 31 decembrie 2002, soţul ei şi-a omorât fiica şi fiul, născuţi în 1997, respectiv 2001.

E.S. şi alţii împotriva Slovaciei (nr. 8227/04)

15.09.2009

În 2001, reclamanta şi-a părăsit soţul şi a depus plângere împotriva lui, acuzându-l de rele tratamente asupra sa şi a copiilor lor (născuţi în 1986, 1988 şi respectiv 1989), precum şi de abuzul sexual asupra uneia dintre fiicele lor. Doi ani mai târziu, soţul persoanei din cauză a fost găsit vinovat de violenţe şi abuz sexual. Cu toate acestea, instanţele interne au refuzat să-l oblige pe acesta din urmă să părăsească domiciliul familial, considerând că nu au puterea de a-i interzice accesul la domiciliu şi că reclamanta ar fi putut pune capăt contractului de închiriere la încheierea procedurii de divorţ. Reclamanta şi copii săi au fost constrânşi să părăsească domiciliul şi să se îndepărteze de prietenii lor, precum şi de familie. Doi dintre copii au trebuit să schimbe şcoala.

C.A.S. şi C.S. împotriva României (nr. 26692/05)

20.03.2012

Cauza se referea la un băiat în vârstă de şapte ani la momentul faptelor, care s-a plâns că autorităţile au avut nevoie de cinci ani pentru a cerceta penal violurile repetate l-a care a fost supus în apartamentul familial din ianuarie până în aprilie 1998 atunci când era singur la întoarcerea sa de la şcoală, de către un bărbat care a intrat în casa lui şi care, în final, a fost achitat. C.A.S. a pretins, în special, că violenţele şi abuzurile sexuale la care a fost supus au fost de o asemenea gravitate ajungând până la torturi şi că procedura a luat un curs diferit, instanţele interne reproşându-le părinţilor şi, într-o oarecare măsură şi lui, că nu au reacţionat mai devreme. Cei doi reclamanţi s-au plâns, printre altele, de distrugerea vieţii de familie şi de faptul că au fost constrânşi să părăsească vila în care locuiau pentru a-şi reconstrui o viaţă normală. Curtea Europeană a afirmat în mod clar în această hotărâre că statele au obligaţia, în temeiul art. 3 şi art. 8, să se asigure că este efectuată o cercetare penală efectivă în cauzele de violenţă împotriva copiilor. În plus, aceasta a făcut în mod expres referire la obligaţiile internaţionale pe care România şi le-a asumat în materia protecţiei copiilor împotriva oricărei forme de abuz, în special în ceea ce priveşte readaptarea şi reintegrarea socială a victimelor. Curtea a regretat, în special, că C.A.S. nu a primit nici cea mai mică asistenţă şi nu a fost însoţit de un psiholog calificat nici pe timpul procedurii privind violurile la care a fost supus şi nici ulterior.

E.S. împotriva Suediei (nr. 5786/08)

21.06.2012

Reclamanta s-a plâns că legislaţia suedeză, care nu interzice filmarea unei peroane fără consimţământul acesteia, nu i-a oferit nicio protecţie împotriva încălcării integrităţii sale fizice de către tatăl ei vitreg, acesta încercând să o filmeze nud fără ştirea ei, atunci când avea 14 ani.

I.G. împotriva Republicii Moldova (nr. 53519/07)

15.05.2012

Reclamanta a pretins că fusese violată la vârsta de paisprezece ani de către o cunoştinţă (un bărbat de douăzeci şi trei de ani care trăia în acelaşi cartier ca şi bunica ei la care aceasta se ducea adesea).

«

Curtea a concluzionat încălcarea art.3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante - lipsa cercetării efective). Aceasta a considerat că statul pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia pozitivă de a cerceta în mod serios toate formele de viol şi de abuz sexual şi de a-i pedepsi pe autorii acestora în temeiul art.3, cercetarea privind cauza reclamantei nerăspunzând exigenţelor inerente acestei obligaţii.

C.N. şi V. împotriva Franţei (nr. 67724/09)

11.10.2012

Cauza privea afirmaţiile de servitute şi muncă forţată sau obligatorie (activităţi menajere şi casnice neremunerate la unchiul şi mătuşa lor) a două surori orfane din Burundi de şaisprezece, respectiv zece ani.

Cauze pendinte

S. H. H. împotriva Turciei (nr. 22930/08)

Comunicată la 10.02.2010

E.M. împotriva României (nr. 43994/05)

Comunicată la 31.03.2010

Rele tratamente din partea poliţiei

Okkali împotriva Turciei (nr. 52067/99)

17.10.2006

Un băiat de doisprezece ani a fost bătut de poliţiştii care încercau să-l determine să mărturisească un furt comis în detrimentul angajatorului său (plângerea pentru furt a fost retrasă ulterior). La ieşirea din secţia de poliţie, băiatul s-a împiedicat şi a vomitat. Acesta prezenta grave hematoame (de dimensiuni de până la 30x17 cm). Condamnaţi la pedeapsa închisorii cu suspendare, agenţii găsiţi vinovaţi de aceste violenţe au beneficiat ulterior de o promovare.

Stoica împotriva României (nr. 42722/02)

4.3.2008

Acuzaţiile unui minor de paisprezece ani care pretindea ca fusese bătut de agenţi de poliţie pentru că era de etnie rromă nu au condus la o urmărire penală, iar poliţiştii în cauză nu au fost anchetaţi.

Darraj împotriva Franţei (nr. 34588/07)

4.11.2010

Reclamantul, un adolescent de şaisprezece ani, a fost dus la un spital la două ore după ce fusese condus la o secţie de poliţie pentru verificarea identităţii, apoi încătuşat fără a fi acuzat, unde a constatat că suferă de o fractură de testicul, numeroase tăieturi pe faţă, contuzii ale globului ocular drept, ale încheieturii mâinii şi dorsale, precum şi de hematoame pe scalp. La spital, acesta a trebuit operat de urgenţă şi i-a fost eliberat un certificat de incapacitate temporară de muncă pentru 21 de zile. Acesta a pretins că nişte poliţişti l-au bătut şi i-au aplicat lovituri de picior în zona genitală; poliţiştii au avut mai multe versiuni asupra faptelor, afirmând mai întâi că au acţionat în legitimă apărare, apoi susţinând că reclamantul şi-a fracturat testiculul cazând peste o chiuvetă. Curtea subliniază că reclamantul se afla într-o situaţie de vulnerabilitate. Acesta era încătuşat şi fusese grav rănit în timp ce se afla în mâinile poliţiştilor (doi la număr şi mai corpolenţi decât el) care trebuiau să-l protejeze. În ceea ce priveşte motivele pentru încătuşarea reclamantului, acestea rămân necunoscute deoarece reclamantul fusese calm până la sosirea la secţia de poliţie şi nu fusese niciodată reţinut înainte. Considerând că cercetarea ulterioară privind faptele a fost adecvată, Curtea atrage atenţia că nicio procedură disciplinară nu a fost iniţiată împotriva responsabililor care nu s-au ales de altfel decât cu o amendă. Prin urmare, există o disproporţie vădită între gravitatea actului şi sancţiunea aplicată. În consecinţă, a fost încălcat art.3 din convenţie (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante).

Ciğerhun Öner împotriva Turciei (nr. 2) (nr. 2858/07)

23.11.2010

Un băiat de doisprezece ani fusese maltratat de poliţişti în timpul reţinerii sale (neînregistrată) pentru că refuzase să-şi spună numele în timpul unui control de identitate. Aceste rele tratamente i-au cauzat echimoze la nivelul coapsei şi aproape de ochiul drept.

Minorii în faţa justiţiei

T. împotriva Regatului Unit (nr. 24724/94) şi
V. împotriva Regatului Unit (nr. 24888/94)

16.12.1999 (Marea Cameră)

Acuzaţi de uciderea unui sugar pe nume Jamie Bulger atunci când aveau zece ani, doi băieţi de unsprezece ani au făcut obiectul unui proces public care a avut loc în faţa unei instanţe pentru adulţi, durând trei săptămâni şi care a avut un impact considerabil în presă şi în rândul publicului. Aceştia au fost găsiţi vinovaţi de omor.

Curtea a concluzionat, în special, că reclamanţii nu au beneficiat de un proces echitabil, încălcându-se art.6 § 1. Un copil pus sub acuzare trebuie tratat într-un mod care să ţină seama pe deplin de vârsta sa, de maturitatea sa şi de capacităţile sale intelectuale şi emoţionale. Cei doi copii prezentau simptome de tulburări psihice post-traumatice după comiterea omorului, procesul le-a cauzat suferinţă şi teamă şi au fost incapabili de a se concentra. Formalismul şi ritualul procedurii din faţa Crown Court trebuie să-i fi intimidat, iar ridicarea băncii pe care erau aşezaţi trebuie să le fi mărit disconfortul. Era puţin probabil ca cei în cauză să fi fost capabili să coopereze cu avocaţii lor în timpul procesului şi în afara sălii de judecată. Curtea a concluzionat neîncălcarea art. 3 în ceea ce priveşte vârsta reclamanţilor (după ce a constatat că nu există un consens clar în Europa cu privire la vârsta minimă de răspundere penală), durata procesului şi publicitatea şedinţelor. Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

S.C. împotriva Regatului Unit (nr. 60958/00)

15.6.2004

Un băiat de unsprezece ani cu o capacitate intelectuală foarte restrânsă pentru vârsta sa a făcut obiectul unui proces care s-a ţinut în faţa unei instanţe pentru adulţi. Acesta a fost condamnat la o pedeapsă de doi ani şi jumătate cu închisoarea pentru că a încercat să fure geanta unei femei de 87 de ani care căzuse şi îşi fracturase un braţ.

Minori în detenţie

Selçuk împotriva Turciei (nr. 21768/02)

10.1.2006

Un minor de şaisprezece ani a fost ţinut în detenţie timp de aproape patru luni înainte de a fi eliberat. Având în vedere, în special, faptul că reclamantul era minor la momentul faptelor, Curtea a concluzionat încălcarea art. 5 § 3 (dreptul la libertate şi la siguranţă). Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

Güveç împotriva Turciei (nr. 70337/01)

20.1.2009

Un minor de cincisprezece ani a făcut obiectul unui proces în faţa unei instanţe pentru adulţi. Înainte de a fi găsit vinovat de apartenenţă la o organizaţie ilegală, el a fost ţinut în arest preventiv timp de patru ani şi jumătate într-o închisoare pentru adulţi, unde nu a primit nicio îngrijire medicală pentru tulburările sale psihice şi unde a încercat să se sinucidă de mai multe ori. El nu a beneficiat de nicio asistenţă juridică în timpul interogatoriilor la care a fost supus de către poliţie, procuror şi judecător. Avocatul său a omis să se prezinte la 14 din cele 30 de şedinţe ţinute în cauza sa.

«

Directement responsables de ses problèmes, les autorités nationales ne lui ont pas prodigué les soins médicaux qui s’imposaient. Direct responsabile pentru problemele sale, autoritățile naționale nu i-au aplicat îngrijirile medicale care se impuneau. Având în vedere vârsta reclamantului, durata detenţiei sale într-o închisoare pentru adulţi şi lipsa îngrijirilor medicale şi a unor măsuri care să împiedice încercările sale de sinucidere, Curtea a concluzionat încălcarea art. 5 § 3 (durata detenţie) şi art. 3. De asemenea, au fost aduse atingeri în diverse privinţe art.6, din cauza incapacităţii reclamantului de a participa la procesul său. Au fost luate măsuri în urma acestei hotărâri.

Ichin şi alţii împotriva Ucrainei (nr. 28189/04 şi 28192/04)

21.12.2010

Când aveau vârsta de 13 ani şi respectiv 14 de ani, doi băieţi au fost plasaţi pentru 30 de zile într-un centru de detenţie pentru minori, pentru că furaseră alimente şi ustensile de bucătărie din cantina şcolii, deşi îşi recunoscuseră deja faptele şi restituiseră o parte din obiectele furate şi nu aveau vârsta răspunderii penale.

Çoşelav împotriva Turciei (nr.1413/07)

09.10.2012

Cauza privea sinuciderea unui minor într-o închisoare pentru adulţi.

Reţinere administrativă

Copii neînsoțiți

Mubilanzila Mayeka şi Kaniki Mitunga împotriva Belgiei (nr.13178/03)

12.10.2006

Tabitha Kaniki Mitunga, o resortisantă congoleză care avea la acel moment cinci ani şi care călătorea fără documente a fost reţinută la sosirea sa pe aeroportul din Bruxelles, unde ar trebui să fie luată în grijă de către unchiul său, înainte de a se reuni cu mama ei, refugiată în Canada. Din cauza lipsei unui loc de primire mai adecvat, autorităţile au trimis persoana în cauză într-un centru de detenţie pentru adulţi străini aflaţi în situaţii de ilegalitate. Ea a rămas acolo aproape două luni înainte de a fi retrimisă în Republica Democratică Congo, separată de familia sa şi fără ca cineva să fi fost numit pentru a avea grijă de ea, a o îndruma şi a-i oferi asistenţă educativă. La sosirea sa în Congo, niciun membru al familiei ei nu a fost prezent. În cele din urmă, persoana în cauză s-a alăturat mamei ei în Canada, după intervenţia primului-ministru al Belgiei și a omologul său canadian.

Rahimi împotriva Greciei (nr. 8687/08)

05.04.2011

Cauza privea condiţiile în care un imigrant afgan minor, intrat ilegal în Grecia, a fost deţinut în centrul de detenţie din Pagani (insula Lesbos), iar ulterior pus în libertate în vederea expulzării sale. - autorităţile elene nu s-au aplecat deloc asupra problemei interesului superior al reclamantului în calitate de minor şi nu s-au interesat dacă acestea pot înlocui detenţia cu o măsură mai puţin radicală. - reclamantul nu a putut exercita nicio cale de atac, deoarece, în practică, el nu a putut contacta niciun avocat, iar broşura de informare era de neînţeles pentru el.

Copiii însoțiţi

Muskhadzhiyeva şi alţii împotriva Belgiei (nr.41442/07)

19.01.2010

Cauza privea detenţia administrativă timp de o lună a unei mame şi a celor patru copii ai săi de vârste fragede, ruşi de origine cecenă şi solicitanţi de azil în Belgia, şi expulzarea lor în Polonia, ţară prin care tranzitaseră.

Popov împotriva Franţei (nr.39472/07 şi 39474/04)

19.01.2012

Cauza privea detenţia administrativă a unei familii (cu doi copii cu vârsta de cinci luni şi respectiv trei ani) timp de cincisprezece zile în centrul din Rouen Oissel, în aşteptarea deportării lor în Kazahstan, ca urmare a anulării zborului lor (din motive independente voinţei reclamanţilor). De asemenea, Curtea a considerat că situaţia specială a familiei nu a fost luată în considerare de către autorităţi, care nu au investigat dacă era posibilă o soluţie alternativă la reţinerea administrativă (încălcarea art.5 § 1 lit. f). În cele din urmă, Curtea a constatat că acei copii ai reclamanţilor s-au văzut în situaţia unei lacune juridice care nu le-a permis să ceară examinarea legalităţii detenţiei lor în faţa instanţelor franceze. Aceştia nu au făcut obiectul nici al unui ordin de expulzare, nici al unui ordin de reţinere administrativă pe care ar fi putut să le conteste. Astfel, Curtea a concluzionat încălcarea art.5 § 4.

Kanagaratnam şi alţii împotriva Belgiei (nr.15297/09)

13.12.2011

Cauza privea detenţia unei mame şi a celor trei copii ai săi, solicitanţi de azil într-un centru închis pentru adulţi aflaţi în ilegalitate în vederea expulzării lor, timp de aproape patru luni.

A se vedea fişă tematică cu privire la Expulzări şi extrădări

Cauză pendinte

Bikir împotriva Belgiei (nr.17161/10)

Comunicată la 03.03.2012.