Date

Protecția datelor personale

Ghid tematic de jurisprudență elaborat pe baza hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Principii, Cauze Relevante și Decizii de Referință

Protecţia datelor personale

Principii generale

Simpla înregistrare a datelor referitoare la viaţa privată a unui individ constituie o ingerinţă în sensul art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private)

„înregistrarea de către o autoritate publică a datelor referitoare la viaţa privată a unei persoane constituie o ingerinţă în sensul art. 8. Utilizarea ulterioară a informaţiilor înregistrate contează mai puţin.” (Leander împotriva Suediei 26.03.1987, Kopp împotriva Elveţiei 25.03.1998, Amann împotriva Elveţiei 16.02.2000)

Amann împotriva Elveţiei: apel telefonic efectuat către reclamant de la sediul ambasadei sovietice, cum era denumită la data respectivă – pentru a i se comanda un aparat de epilare pe care acesta îl comercializa – interceptat de ministerul public, care a solicitat stabilirea unei fişe de urmărire a acestuia de către serviciile de informaţii. Încălcări ale dispoziţiilor art. 8 prin înregistrarea apelului telefonic, precum şi prin întocmirea fişei şi păstrarea acesteia, care nu erau „prevăzute de lege”, dreptul elveţian neincluzând dispoziţii clare în ceea ce priveşte puterea de apreciere a autorităţilor în acest domeniu.

De asemenea, Curtea ţine seama de contextul specific în care informaţiile sunt culese şi păstrate, de natura datelor şi de modul de utilizare a acestora.

A se vedea, de exemplu, Peck împotriva Regatului Unit 28.01.2003: încălcarea dispoziţiilor art. 8 prin dezvăluirea în mass-media a unei secvenţe înregistrate pe stradă de către o cameră de televiziune cu circuit închis (CTCI) aparţinând primăriei, înfăţişându-l pe reclamant pe punctul de a-şi tăia venele.

Combaterea terorismului

„Societăţile democratice erau ameninţate în prezent de modalităţi complexe de spionaj şi de terorism, astfel că statul trebuie să fie capabil, pentru a combate eficient aceste ameninţări, să supravegheze în mod secret elementele subversive care operează pe teritoriul său. ” Klass şi alţii împotriva Germaniei, 06.09.1978, § 42.

Cu toate acestea, Curtea, conştientă de pericolul, inerent măsurilor de supraveghere secretă, „de a submina, chiar de a distruge democraţia pe motiv de apărare, afirmă că statele nu pot lua, în numele combaterii spionajului şi terorismului, orice măsură de pe care acestea o consideră adecvată”. Klass şi alţii împotriva Germaniei, § 49.

În această cauză, Curtea a decis că nu a existat încălcarea art. 8: legea contestată de reclamanţi (privind restricţii referitoare la secretul corespondenţei, a trimiterilor poştale şi a telecomunicaţiilor) este considerată de Curte ca fiind necesară, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, apărarea ordinii publice şi prevenirii faptelor penale (art. 8 § 2).

Tehnici ştiinţifice moderne

„Protecţia oferită de art. 8 ar fi afectată într-un mod inacceptabil dacă utilizarea tehnicilor ştiinţifice moderne în sistemul justiţiei penale ar fi autorizat cu orice preţ şi fără compararea atentă a avantajelor care ar putea rezulta din utilizarea pe scară largă a acestor tehnici, pe de o parte, cu interesele esenţiale privind protecţia vieţii private, pe de altă parte.”

S. şi Marper împotriva Regatului Unit, 04.12.2008.

Persoanele supuse detenţiei

Curtea s-a pronunţat în multe rânduri cu privire la restricţionarea corespondenţei persoanelor supuse detenţiei.

 În numeroase cauze poloneze (în special Pisk-Piskowski împotriva Poloniei, Matwiejczuk împotriva Poloniei, Przyjemski împotriva Poloniei) Curtea a afirmat că, atâta timp cât autorităţile vor continua să utilizeze practica marcării corespondenţei persoanelor supuse detenţiei cu ştampila „ocezurowano” („cenzurat”), Curtea nu va avea altă alternativă decât să prezume că aceste scrisori au fost deschise şi conţinutul lor citit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 8.

În cauza Biśta împotriva Poloniei (12.01.2010), Curtea a stabilit, având în vedere evoluţiile înregistrate la nivel naţional în acest domeniu, că există în prezent un recurs efectiv astfel încât persoanele private de libertate din Polonia să se poată plânge împotriva cenzurării corespondenţei lor cu Curtea (a se vedea hotărârea subsecventă de inadmisibilitate împotriva Poloniei din noiembrie 2010)

 Restricţionarea corespondenţei. De exemplu: Golder împotriva Regatului Unit, 21.02.1975.  Reţinerea corespondenţei. De exemplu: Silver şi alţii împotriva Regatului Unit, 25.03.1983. Încălcarea dispoziţiilor art. 8 pentru scrisorile reţinute pentru motivul afirmaţiilor injurioase pe care le conţineau şi neîncălcarea dispoziţiilor art. 8 pentru scrisorile care conţineau în mod clar ameninţări.  Obstacole privind corespondenţa cu Curtea. De exemplu: Campbell împotriva Regatului Unit, 25.032.1992 : încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauza deschiderii corespondenţei reclamantului cu solicitor şi cu Curtea. Cotlet împotriva Regatului Unit, 03.06.2003: restricţionarea corespondenţei cu Curtea : încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauza termenelor de distribuire a corespondenţei, a deschiderii corespondenţei acestuia şi a refuzului administraţiei penitenciarului de a-i acorda necesarul pentru corespondenţa sa cu Curtea. Wisse împotriva Franţei, 20.12.2005: cauză privind dispozitivul de interceptare a discuţiilor de la „vorbitor” acordate rudelor reclamanţilor supuse detenţiei în penitenciarele din Ploemeur şi Rennes.

Ascultările şi corespondenţa

Ascultările telefonice

De către poliţie

Malone împotriva Regatului Unit, 02.08.1984: încălcarea dispoziţiilor art. 8 întrucât interceptarea convorbirilor telefonice ale reclamantului – în cadrul procesului pentru primirea de bunuri furate – şi „numărarea” apelurilor sale (înregistrarea numerelor formate pe aparatul telefonic) nu erau prevăzute de lege.

Din acelaşi motiv, Curtea s-a pronunţat în sensul încălcării dispoziţiilor art. 8 în cauza Khan împotriva Regatului Unit, 12.05.2000 (punerea sub ascultare a reclamantului urmărit pentru trafic de droguri).

A. împotriva Franţei, 23.11.1993: înregistrarea unei convorbiri telefonice a reclamantei de către un particular – care pretindea că aceasta îi solicitase să comită un asasinat – cu concursul unui comisar de poliţie în cadrul unei anchete preliminare.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8, întrucât această înregistrare nu s-a înscris în contextul unei proceduri judiciare şi nu a fost dispusă de un judecător de instrucţie.

P.G şi J.H. împotriva Regatului Unit, 25.09.2001: cauză privind înregistrarea vocii reclamanţilor – arestaţi întrucât erau bănuiţi că se aflau pe punctul de a comite un furt – în incinta comisariatului.

Încălcarea art. 8: la momentul producerii faptelor nu exista niciun sistem legal care să reglementeze utilizarea dispozitivelor de ascultare ascunse de o parte a poliţiei in sediile sale.

Van Vondel împotriva Ţărilor de Jos, 25.10.2007: reclamantului, un poliţist care lucra pentru serviciul penal de informaţii, i s-au înregistrat convorbirile cu unul dintre informatorii săi cu ajutorul unor dispozitive furnizate de departamentul intern de anchetă a poliţiei naţionale, în contextul unei anchete parlamentare deschise cu privire la metodele de anchetă penală folosite în Ţările de Jos pe baza unei polemici referitoare la celula interregională de anchetă din Olanda de Nord/Utrecht.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) : reclamantul a fost privat de gradul minim de protecţie impus de supremaţia dreptului într-o societate democratică (Curtea nu consideră acceptabil faptul că autorităţile au acordat o asistenţă tehnică care nu intra sub incidenţa normelor ce ofereau garanţii împotriva unor acţiuni arbitrare).

Cauza pendinte Kruitbosch împotriva României (nr. 25812/03) : înregistrări audio şi video realizate de agenţi de poliţie.

De către autoritatea judiciară

Kruslin împotriva Franţei, 24.04.1990: punerea sub ascultare telefonică de către un judecător de instrucţie în cadrul unei cauze de asasinat.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 întrucât dreptul francez nu indica cu destulă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul în cauză.

A se vedea şi Wisse împotriva Franţei (supra), Halford împotriva Regatului Unit, 25.06.1997 (infra) şi Klass şi alţii împotriva Germaniei, 06.09.1978 (supra).

Drakšas împotriva Lituaniei, 31.07.2012: cauză privind un politician lituanian (unul dintre membrii fondatori ai Partidului liberal-democrat, condus de fostul preşedinte Rolandas Paksas) şi punerea sub ascultare, cu aprobarea autorităţilor, a liniei sale telefonice. Reclamantul se plânge că convorbirile înregistrate au făcut obiectul unor scurgeri în mass-media şi, prin urmare, au fost difuzate la televiziunea naţională în cursul procedurii constituţionale de impeachment împotriva preşedintelui Paksas.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauza scurgerilor privind conţinutul convorbirii telefonice pe care a avut-o la 16 martie 2003;

Neîncălcarea dispoziţiilor art. 8 privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor reclamantului şi divulgarea lor în cursul procedurii constituţionale de impeachment împotriva preşedintelui Paksas;

Încălcarea dispoziţiilor art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din convenţie din cauza absenţei unui control jurisdicţional al supravegherii exercitate asupra reclamantului după 17 septembrie 2003;

În ceea ce priveşte divulgarea convorbirii reclamantului din 16 martie 2003 – serviciul de securitate a statului interceptase o convorbire telefonică între reclamant şi Jurij Borisov, unul dintre principalii contribuitori la campania electorală a domnului Paksas – Curtea a considerat că, chiar dacă publicul are un drept la informaţie în ceea ce îi priveşte pe funcţionari, serviciul de securitate a statului ar fi trebuit să vegheze ca înregistrările să rămână confidenţiale. În schimb, divulgarea convorbirilor reclamantului (cu partenerii comerciali şi cu preşedintele Paksas) în cadrul procedurii în faţa Curţii Constituţionale era prevăzută de lege şi făcea parte din procesul jurisdicţional.

Sonorizarea apartamentului

Vetter împotriva Franţei, 31.05.2005: ca urmare a descoperirii corpului unei persoane omorâte cu o armă de foc, poliţia judiciară, care bănuia că reclamantul era autorul acestei omucideri, a sonorizat apartamentul unei persoane la care acesta se ducea în mod obişnuit.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8: În domeniul instalării de microfoane, dreptul francez nu indica cu destulă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor.

În cauza P.G şi J.H. împotriva Regatului Unit, 25.09.2001, Curtea s-a pronunţat de asemenea în sensul încălcării dispoziţiilor art. 8 din cauza utilizării de către poliţie a unui dispozitiv de ascultare ascuns în apartamentul unuia dintre reclamanţi, care nu era prevăzută de lege.

Mesagerie-text

Taylor-Sabori împotriva Regatului Unit, 22.10.2002: utilizarea de către poliţie a mesajelor unui beeper: interceptarea unor mesaje care erau adresate reclamantului – acuzat de asociere cu infractori în vederea furnizării de droguri ilicite – prin intermediul unei „clone” a beeperului său. Încălcarea dispoziţiilor art. 8: nicio dispoziţie legală nu reglementa interceptarea mesajelor primite pe un beeper şi transmise prin intermediul unui sistem de telecomunicaţii privat.

În privinţa e-mailurilor, a se vedea Copland împotriva Regatului Unit (infra).

Baze de date privind supravegherile secrete

Shimovolos împotriva Rusiei 21.06.2011: priveşte înregistrarea unui militant pentru drepturile omului într-o bază de date referitoare la supravegherile secrete şi urmărirea deplasărilor sale, precum şi arestarea acestuia, survenită în acest context. Încălcarea dispoziţiilor art. 5 § 1 şi încălcarea art. 8 : baza de date care cuprinde numele domnului Shimovolos a fost creată în temeiul unui decret ministerial care nu a fost publicat şi la care publicul nu a avut acces în niciun mod. Prin urmare, cetăţenii nu pot să cunoască de ce o persoană a fost înregistrată în această bază de date, cât timp informaţiile referitoare la acea persoană sunt stocate, ce tip de înregistrări figurează în aceasta, cum sunt stocate şi utilizate respectivele informaţii şi cine le controlează.

Ţinerea evidenţelor, acces la date

„Datele cu caracter public pot ţine de viaţa privată în cazul în care sunt obţinute şi memorate sistematic în dosarele puterii publice. Aceasta este cu atât mai adevărat în cazul în care respectivele date vizează trecutul îndepărtat al unei persoane.” Rotaru împotriva României § 43.

Acces la date (servicii sociale, securitate naţională)

Gaskin împotriva Regatului Unit, 07.07.1989: reclamantul, aflat în grija serviciilor sociale în timpul copilăriei sale, a încercat, la majorat, să îşi cunoască trecutul, pentru a-şi depăşi problemele personale. Accesul la propriul dosar i-a fost refuzat pe motiv că acesta cuprindea informaţii confidenţiale.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8, nu din cauza sistemului de informaţii confidenţiale al serviciilor sociale în sine, ci pentru că, având în vedere refuzul opus reclamantului, decizia finală nu a fost luată de un organ independent.

Segerstedt-Wiberg şi alţii împotriva Suediei, 06.06.2006: reclamanţii se plâng de stocarea anumitor informaţii cu privire la ei în dosarele Securităţii suedeze şi de refuzul de a-i informa cu privire la totalitatea informaţiilor înregistrate.

Încălcarea art. 8 din cauza stocării datelor, cu excepţia primei reclamante, întrucât stocarea informaţiilor referitoare la ameninţările de atentat cu bombă împotriva acesteia în 1990 era justificată.

Neîncălcarea art. 8: interesele securităţii naţionale şi combaterii terorismului prevalează asupra intereselor reclamanţilor de a fi informaţi cu privire la totalitatea informaţiilor referitoare la aceştia aflate în dosarele Securităţii.

Încălcarea dispoziţiilor art. 13: absenţa recursului pentru a solicita distrugerea dosarelor, ştergerea sau rectificarea informaţiilor stocate în aceste dosare.

Acces la datele stocate de serviciile secrete

Rotaru împotriva României, 04.05.2000: reclamantul se plângea de imposibilitatea respingerii datelor, potrivit acestuia contrare realităţii, deţinute într-un dosar privitor la acesta de către Serviciul Român de Informaţii (SRI). Acesta fusese condamnat în 1948 la o pedeapsă cu închisoarea de un an pentru exprimarea unor opinii critice la adresa regimului comunist.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8: deţinerea şi utilizarea de către SRI a informaţiilor privind viaţa privată a reclamantului nu erau „prevăzute de lege”.

Încălcarea dispoziţiilor art. 13 din cauza imposibilităţii pentru reclamant de a contesta această deţinere sau de a respinge veridicitatea informaţiilor în cauză.

Haralambie împotriva României, 27.10.2009: încălcarea dispoziţiilor art. 8, din cauza dificultăţilor întâmpinate de reclamant pentru consultarea dosarului întocmit cu privire la acesta de către serviciile secrete în timpul regimului comunist.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8. Curtea consideră că nici numărul dosarelor transferate, nici deficienţele sistemului de arhivare nu justifică o întârziere de şase ani pentru a i se da curs cererii sale.

(A se vedea, de asemenea, Hotărârea din 19.07.2011 în cauza Ioan Jarnea împotriva României)

Turek împotriva Slovaciei 14.02.2006: cauză privind un dosar al fostului serviciu de securitate al fostei Cehoslovacii comuniste în care reclamantul era înscris pe lista agenţilor acestui serviciu. Acestuia i s-a refuzat eliberarea unui „certificat de securitate”, care îi era necesar pentru a ocupa o funcţie publică.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 din convenţie din cauza absenţei procedurii prin intermediul căreia reclamantul ar fi putut obţine protejarea dreptului său la respectarea vieţii private Curtea a apreciat că, stabilindu-se că sarcina probei incumbă reclamantului, în condiţiile în care normele în vigoare la acel moment erau secrete, i-a impus acestuia o sarcină nerealistă şi excesivă.

Ţinerea evidenţelor judiciare

Bouchacourt împotriva Franţei, Gardel împotriva Franţei şi M.B. împotriva Franţei, 17.12.2009: în condiţiile în care a reafirmat rolul fundamental al protecţiei datelor personale supuse unei prelucrări automate, în special în scopuri poliţieneşti, Curtea a hotărât că înscrierea reclamanţilor în Dosarul judiciar naţional automatizat al autorilor de infracţiuni sexuale, astfel cum le-a fost aplicată, nu era contrară dispoziţiilor art. 8.

Dimitrov-Kazakov împotriva Bulgariei, 10.02.2011: reclamantul a fost înscris de poliţie ca „infractor”, după ce a fost interogat cu privire la un viol – nicio acuzaţie nefiindu-i adusă ulterior. Acesta a făcut ulterior obiectul mai multor controale ale poliţiei în legătură cu plângeri pentru viol sau cu dispariţia unor fete tinere.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 (înscrierea nu era „prevăzută de lege”)

Încălcarea dispoziţiilor art. 13 (absenţa unui recurs efectiv)

Khelili împotriva Elveţiei, 18.10.2011: priveşte calificarea unei resortisante franceze ca „prostituată” în baza de date informatizată a poliţiei din Geneva timp de cinci ani.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8

Cu privire la datele biologice, a se vedea infra S. Marper împotriva Regatului Unit, 04.12.2008.

Date medicale

Yvonne Chave împotriva Franţei, 09.07.1991: dosar cuprinzând informaţii privind internarea din oficiu a reclamantei într-un spital psihiatric, a cărei nelegalitate a fost recunoscută.

Cerere inadmisibilă (în mod vădit nefondată) : dosarele personale în vederea protejării sănătăţii şi drepturilor şi libertăţilor altora sunt protejate de reguli de confidenţialitate şi de acces adecvate, iar dosarele nu sunt accesibile decât unor categorii limitativ enumerate de persoane din afara stabilimentului psihiatric.

Z. împotriva Finlandei, 25.02.1997: dezvăluirea datelor medicale ale reclamantei care suferea de HIV, în cadrul unei proceduri privind o agresiune sexuală.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauză că dezvăluirea identităţii şi a stării sănătăţii reclamantei în hotărârea, făcută publică, a Curţii de Apel din Helsinki.

M. S. împotriva Suediei, 27.08.1997: transmiterea unui dosar medical unui organism de securitate socială, cuprinzând informaţii privind un avort suferit de reclamantă.

Neîncălcarea art. 8 : serviciul de ginecologie avea motive pertinente şi suficiente pentru a comunica dosarul medical al reclamantei, întrucât trebuia să decidă cu privire la o cerere de despăgubiri a reclamantei privind o rană la spate.

S. et Marper împotriva Regatului Unit, 04.12.2008: încălcarea dispoziţiilor art. 8 din cauza stocării într-o bază de date, pentru o durată nedeterminată, a amprentelor digitale, a mostrelor celulare şi a profilurilor ADN ale reclamanţilor după terminarea urmăririlor penale împotriva acestora – printr-o achitare, respectiv printr-o decizie de clasare care nu a fost atacată.

Gillberg împotriva Suediei, 03.04.2012: Cauza priveşte, în esenţă, condamnarea penală a unui profesor pentru abuz în serviciu comis în calitate de funcţionar, prin refuzul de a se conforma dispoziţiilor a două decizii ale unei instanţe de contencios administrativ care autorizaseră doi cercetători, clar individualizaţi, să consulte, în anumite condiţii specifice, cercetările Universităţii din Göteborg referitoare la hiperactivitate şi deficitul de atenţie la copii.

Curtea consideră în special că profesorul nu se poate întemeia pe art. 8 pentru a se plânge împotriva condamnării sale penale, nici nu poate invoca un drept „negativ” la libertatea de exprimare, acela de a nu dezvălui o informaţie, în lumina art. 10.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului hotărăşte, în unanimitate, că art. 8 (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) şi art. 10 (Libertatea de exprimare) nu se aplică în această cauză.

În cadrul profesional

Leander împotriva Suediei, 23.03.1987: utilizarea unui dosar secret al poliţiei pentru angajarea unui dulgher. Acesta lucra ca înlocuitor la muzeul naval din Karlskrona, lângă o zonă militară interzisă şi, ca urmare a unei proceduri de control al personalului în privinţa sa, comandantul-şef al marinei a decis să nu îl angajeze. Domnul Leander făcuse parte, în trecut, din partidul comunist şi fusese sindicalist.

Neîncălcarea dispoziţiilor art. 8 : garanţiile pe care le prezintă sistemul suedez de control al personalului îndeplinesc cerinţele art. 8. Curtea a considerat că guvernul suedez era îndreptăţit să considere că interesele securităţii naţionale prevalează asupra intereselor individuale ale reclamantului.

Halford împotriva Regatului Unit, 25.06.1997: reclamanta, care era femeia cu cele mai înalte grade din poliţia britanică, a iniţiat o procedură pentru discriminare, ca urmare a respingerii candidaturii sale, timp de şapte ani, la gradul de inspector general adjunct. Aceasta susţinea că apelurile sale telefonice fuseseră interceptate pentru a obţine informaţii cu scopul de a fi utilizate împotriva sa în cursul procedurii în cauză.

Încălcarea dispoziţiilor art. 8 în ceea ce priveşte interceptarea convorbirilor reclamantei efectuate de la biroul acesteia.

Neîncălcarea dispoziţiilor art. 8 în ceea ce priveşte apelurile efectuate de la domiciliul acesteia, Curtea considerând că nu a fost dovedită ingerinţa în privinţa acestor comunicaţii.

Copland împotriva Regatului Unit, 03.04.2007 : supravegherea e-mailurilor reclamantei în cadrul profesional era contrară dispoziţiilor art. 8, nefiind prevăzută de lege.