
Hotărâri pilot CEDO
Ghid tematic de jurisprudență elaborat pe baza hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
Principii, Cauze Relevante și Decizii de Referință
Hotărârile-pilot
Originea procedurii-pilot
Ce este procedura hotărârii-pilot?
Peste 150 000 de cauze sunt pendinte în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar multe dintre acestea sunt „cauze repetitive” care îşi au originea într-o disfuncţionalitate cronică la nivel intern. Curtea a elaborat procedura hotărârii-pilot pentru a stabili o metodă prin care să se permită identificarea problemelor structurale subiacente cauzelor repetitive îndreptate împotriva multor state şi să se solicite statelor respective soluţionarea problemelor în litigiu. În cazul în care numeroase cereri având aceeaşi origine sunt introduse în faţa Curţii, aceasta poate decide să soluţioneze una sau mai multe dintre acestea cu prioritate conform procedurii hotărârii-pilot. În cadrul acestei proceduri, Curtea nu are doar funcţia de a se pronunţa dacă a existat sau nu o încălcare a convenţiei într-o cauză sau alta, ci şi de a identifica problema sistemică şi de a oferi guvernului vizat indicaţii clare privind măsurile de reparaţie pe care acesta trebuie să le ia pentru remedierea problemei.
Una dintre caracteristicile principale ale procedurii hotărârii-pilot constă în faptul că permite Curţii amânarea – sau „îngheţarea” – pe o anumită perioadă a cauzelor care fac obiectul procedurii, cu condiţia ca guvernul în cauză să ia rapid măsurile interne necesare pentru a se conforma hotărârii. Cu toate acestea, Curtea poate relua examinarea cauzelor amânate de fiecare dată când interesul justiţiei o impune.
Obiectivele procedurii hotărârii-pilot:
să ajute statele europene care se confruntă cu probleme structurale ori sistemice incompatibile cu convenţia;
să ofere persoanelor în cauză posibilitatea unei reparaţii mai rapide la nivel naţional;
să ajute Curtea Europeană să îşi gestioneze volumul de muncă cu mai multă eficienţă şi diligenţă reducând numărul cauzelor similare, de regulă complexe, care trebuie să facă obiectul unei examinări minuţioase.
Prima hotărâre-pilot
Cauza Broniowski împotriva Poloniei (hotărârea Marii Camere din 22 iunie 2004) este prima cauză în care Curtea a adoptat o hotărâre-pilot, cu privire la problema imobilelor situate dincolo de râul Bug, problemă care afecta peste 80 000 de persoane. A se vedea pagina 6 din această fişă.
Codificare: art. 61 din Regulamentul Curţii
În martie 2011, Curtea a introdus în regulament un articol nou, care clarifică modul în care aceasta soluţionează potenţialele încălcări sistemice sau structurale ale drepturilor omului.
Noul articol codifică „procedura hotărârii-pilot” care există deja şi are ca obiect cazurile în care o disfuncţionalitate sistemică şi structurală din statul în cauză a cauzat sau poate cauza introducerea altor cereri similare în faţa Curţii. Luând în considerare experienţa dobândită de Curte la aplicarea acestei proceduri în privinţa unor state diverse şi a unor situaţii diferite, noul articol instituie un cadru normativ clar pentru hotărârile-pilot. A se vedea comunicatul de presă.
Perimetrul acestei fişe
Această fişă nu cuprinde decât hotărârile-pilot stricto sensu, adică acelea care, în conformitate cu art. 61 § 3 din regulamentul Curţii, conţin în dispozitivul (concluzia) hotărârii natura problemei sistemice şi tipul măsurilor reparatorii pe care statul respectiv va trebui să le adopte. Nu sunt incluse aici hotărârile în care o problemă sistemică şi adoptarea unor măsuri sunt pur şi simplu menţionate în motive (raţionamentul Curţii).
Tratamente inumane sau degradante (încălcarea art. 3)
10 ianuarie 2012
Problemă structurală: disfuncţionalitate a sistemului penitenciar la originea unei probleme structurale recurente a condiţiilor de detenţie necorespunzătoare (lipsa acută de spaţiu personal în camerele de cazare, penuria locurilor de dormit, acces limitat la lumină şi aer curat, lipsa de intimitate în timpul utilizării instalaţiilor sanitare…). Curtea afirmă că a constatat încălcarea art. 3 şi 13 (dreptul la un recurs efectiv) în peste 80 de hotărâri începând din 2002 şi că peste 250 de cauze similare sunt pendinte în faţa Curţii. Măsuri solicitate de Curte: După ce a propus în motivele hotărârii idei de soluţii pentru reducerea supraaglomerării penitenciarelor (definirea unei capacităţi de primire maxime în fiecare unitate, reducerea arestărilor preventive), Curtea consideră că statul rus trebuie să stabilească, în cooperare cu Comitetul de Miniştri, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, un calendar obligatoriu pentru instituirea măsurilor preventive şi compensatorii aplicabile pretinselor încălcări ale art. 3. Monitorizare: luând în considerare caracterul fundamental al dreptului de a nu fi supus unui tratament inuman sau degradant, Curtea a decis să nu amâne examinarea cererilor similare pendinte în faţa sa. Neexecutarea prelungită a hotărârilor judecătoreşti şi lipsa unui recurs intern (încălcarea art. 6 şi 13)
15 ianuarie 2009
Problemă structurală: practică recurentă şi deseori constatată de Curte începând din 2002 în peste 200 de cauze, constând în neonorarea de către statul rus a hotărârilor care îl obligau la plata unor sume de bani. În această cauză, reclamantul se plângea de neexecutarea, de către autorităţi, a unor hotărâri interne care le obligau să îi plătească anumite prestaţii sociale. Măsuri solicitate de Curte: în special să se instituie, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, una sau mai multe căi de atac interne efective în măsură să ofere o reparaţie corespunzătoare şi suficientă în cazurile de neexecutare sau întârziere a executării hotărârilor judecătoreşti. Monitorizare: în urma acestei hotărâri-pilot, Rusia a adoptat legile nr. 68-FZ şi nr. 69-FZ care au intrat în vigoare la 4 mai 2010 şi permit sesizarea instanţelor naţionale pentru a obţine reparaţii pentru întârzierile la executarea hotărârilor pronunţate împotriva statului, ca şi pentru durata excesivă a procedurilor judiciare. În două decizii privind inadmisibilitatea din 24 septembrie 2010 (Nagovitsyn şi Nalgiyev împotriva Rusiei; Fakhretdinov şi alţii împotriva Rusiei), Curtea a hotărât că reclamanţii sunt obligaţi să epuizeze noua cale de atac internă, precizând însă că ar putea reveni asupra poziţiei în viitor în funcţie de modul în care instanţele ruse vor fi sau nu în măsură să creeze o jurisprudenţă coerentă conformă cu cerinţele convenţiei. Instanţa a reamintit că autorităţile ruse au obligaţia legală de a adopta, sub supravegherea Comitetului de Miniştri, reformele necesare care să garanteze executarea hotărârilor interne în timp util, întrucât instituirea unor căi de atac naţionale nu exonerează statul de obligaţia sa generală de a remedia problemele structurale aflate la originea încălcărilor convenţiei.
28 iulie 2009
Problemă structurală: legislaţia moldoveană în materie de locuinţe sociale, care acordă privilegii unei importante categorii de persoane cu toate că, întrucât colectivităţile locale nu au fonduri suficiente, deciziile pronunţate în cauzele având ca obiect locuinţele sociale sunt rareori executate. În această cauză, cei şase resortisanţi se plângeau că hotărârile judecătoreşti prin care li se acorda o locuinţă socială nu au fost executate. Măsuri solicitate de Curte: hotărând amânarea tuturor cauzelor similare, Curtea solicită Moldovei să instituie, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, o cale de atac efectivă pentru cazurile de neexecutare sau executare cu întârziere a hotărârilor definitive privind locuinţele sociale şi, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, să remedieze situaţia tuturor persoanelor care au fost victime ale neexecutării şi care au sesizat Curtea anterior acestei hotărâri. Monitorizare: în urma acestei hotărâri-pilot şi a prelungirii celor două termene stabilite iniţial, guvernul moldovean a întreprins o reformă legislativă. În iulie 2011, s-a instituit o nouă cale de atac pentru a remedia neexecutarea hotărârilor definitive şi durata excesivă a procedurilor. A se vedea decizia privind inadmisibilitatea pronunţată în cauza Bălan împotriva Moldovei (10 februarie 2012). De la acea dată, respectiva cale de atac trebuia folosită de către reclamanţi anterior sesizării eventuale a Curţii.
15 octombrie 2009
Problemă structurală: practică recurentă şi deseori constatată de Curte începând din 2004 în peste 300 de cauze, constând în neonorarea, de către Ucraina, a hotărârilor care o obligau la plata unor sume de bani. În această cauză, un veteran al armatei se plângea de neexecutarea prelungită, de către autorităţi, a unor hotărâri care le obligau să îi plătească pensia pentru limită de vârstă. Măsuri solicitate de Curte: în special să se instituie, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, una sau mai multe căi de atac efective în măsură să ofere o reparaţie corespunzătoare şi suficientă în cazurile de neexecutare sau întârziere la executarea hotărârilor judecătoreşti. Monitorizare: în urma suspendării examinării a peste 2 000 de cereri similare pendinte în faţa sa, Curtea constată la 21 februarie 2012 (a se vedea comunicatul de presă) că Ucraina, în pofida soluţionării unui număr de cauze, nu a adoptat măsurile generale necesare pentru a depăşi problemele neexecutării la nivel intern şi decide, în consecinţă, reluarea examinării cererilor care ridică probleme similare. Durata excesivă a procedurii şi lipsa unui recurs intern (încălcarea art. 6 şi 13)
2 septembrie 2010
Problemă structurală: constatarea, începând din 2006, a neîndeplinirii de către Germania, în mod recurent şi extins, a obligaţiilor de a garanta un termen rezonabil pentru procedurile în faţa instanţelor de contencios administrativ şi de a adopta o cale de atac internă pentru a obţine reparaţii pentru durata excesivă a procedurilor. Curtea a constatat că aproximativ 55 de cereri similare erau pendinte în faţa sa. Măsuri solicitate de Curte: să se introducă, în termen de cel mult 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, o cale de atac internă efectivă care să permită obţinerea de reparaţii pentru durata excesivă a unei proceduri în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Monitorizare: a se vedea Informaţii privind stadiul executării acestei hotărâri
21 decembrie 2010
Problemă structurală: disfuncţionalitate a ordinii juridice la originea unor durate excesive ale procedurilor în faţa instanţelor administrative şi absenţa unei căi de atac care să permită reclamanţilor să obţină sancţionarea dreptului lor la judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. Între 1999 şi 2009, Curtea a adoptat circa 300 de hotărâri privind fapte similare. Măsuri solicitate de Curte: să se instituie, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, una sau mai multe căi de atac efective în măsură să ofere o reparaţie corespunzătoare şi suficientă în cazurile de depăşire a termenului rezonabil al procedurilor în faţa instanţelor de contencios administrativ.
Monitorizare: a se vedea Informaţii privind stadiul executării acestei hotărâri
10 mai 2011
Problemă structurală: disfuncţionalitate a ordinii juridice la originea unor durate excesive ale procedurilor civile/penale şi absenţa, din dreptul intern, a unei căi de atac care să permită reclamanţilor să obţină consacrarea dreptului lor, adică judecarea cauzei lor într-un termen rezonabil. Măsuri solicitate de Curte: să se introducă, în termen de 12 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, una sau mai multe de căi de atac efective în măsură să remedieze durata nerezonabilă a procedurilor penale şi mai ales a unei acţiuni în despăgubire în caz de durată excesivă a procedurilor penale sau civile.
20 martie 2012
Problemă structurală: durata excesivă a procedurilor (în faţa instanţelor de contencios administrativ, civile, penale, comerciale, de muncă şi a acelora competente în domeniul cadastrului) constatată deja de Curte în numeroase cauze. Această cauză avea ca obiect o procedură deschisă în 1970 de către tatăl reclamantei, decedat între timp, cu privire la nişte parcele de pământ. Măsuri solicitate de Curte: să se instituie o reparaţie corespunzătoare şi suficientă, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, în privinţa cauzelor pendinte şi a celor ulterioare datei de 22 septembrie 2012 – data intrării în vigoare a recursului individual în faţa Curţii Constituţionale a Turciei. De asemenea, Curtea amână pentru 1 an cererile pendinte care încă nu au fost comunicate guvernului turc (2 373 de cereri la 31 decembrie 2011), precum şi toate cererile ulterioare datei de 22 septembrie 2012. Totodată, Curtea îşi rezervă dreptul de a continua examinarea cererilor pendinte comunicate deja (330 de cereri) în cadrul procedurii ordinare.
3 aprilie 2012
Problemă structurală: disfuncţionalitate a ordinii juridice interne la originea unor durate excesive ale procedurii în faţa instanţelor penale. Începând din 2007, Curtea a pronunţat peste 40 de hotărâri constatând încălcări ale art. 6 § 1 în legătură cu durata procedurilor în faţa instanţelor penale. În faţa Curţii sunt pendinte peste 250 de cauze elene referitoare la durata procedurilor judiciare, dintre care peste 50 în faţa instanţelor penale. Măsuri solicitate de Curte: să se instituie, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, o cale de atac internă în materie de durată a procedurii în faţa instanţelor penale. Curtea îngheaţă timp de 1 an examinarea cauzelor similare pendinte.
30 octombrie 2012
Problemă structurală: disfuncţionalitate a ordinii juridice elene la originea unor durate excesive ale procedurii în faţa instanţelor civile. În perioada 1999-2009, Curtea a adoptat circa 300 de hotărâri împotriva Greciei constatând durata excesivă a procedurilor judiciare, inclusiv civile, şi, în multe cazuri, absenţa unei căi de atac efective pentru a reclama acest lucru. În faţa Curţii sunt pendinte peste 250 de cauze elene referitoare în tot sau în parte la durata procedurilor judiciare, dintre care peste 70 se referă exclusiv la proceduri civile. Măsuri solicitate de Curte: să se instituie, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, o cale de atac efectivă în măsură să ofere o reparaţie corespunzătoare şi suficientă în cazurile de depăşire a termenului rezonabil. Curtea a amânat pe această perioadă examinarea tuturor cauzelor având ca obiect unic durata procedurilor civile în faţa instanţelor elene.
Viaţa privată şi de familie (încălcarea art. 8)
26 iunie 2012 – Hotărârea Marii Camere
Problemă structurală: în pofida eforturilor făcute începând din 1999, autorităţile slovene nu au remediat în toate privinţele şi cu celeritatea dorită situaţia „persoanelor şterse”. Este vorba despre un grup de foşti cetăţeni ai RSFI (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia) care au fost privaţi de statutul de rezident permanent ulterior declaraţiei de independenţă a Sloveniei din 1991 deoarece nu solicitaseră cetăţenie slovenă în termenul stabilit sau le fusese respinsă cererea. Numărul foştilor cetăţeni ai RSFI care şi-au pierdut statutul de rezident permanent în 1991 se ridica la 25 671, iar în 2009 statutul a 13 426 de „persoane şterse” încă nu fusese reglementat. Măsuri solicitate de Curte: să se instituie, în termen de 1 an, un sistem de indemnizaţii pentru „persoanele şterse” din Slovenia. Între timp, Curtea va amâna examinarea cererilor similare.
Protecţia proprietăţii (încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1)
22 iunie 2004 – Hotărârea Marii Camere
Problemă structurală: în urma modificării frontierei poloneze la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, statul polonez s-a angajat să acorde indemnizaţii repatriaţilor polonezi care au fost nevoiţi să îşi abandoneze bunurile imobile situate peste râul Bug şi aflate în prezent pe teritoriul ucrainean, bielorus sau lituanian. Cu ocazia cererii unui resortisant polonez care se plângea de lipsa unei indemnizaţii reale, Curtea constată existenţa, în ordinea juridică poloneză, a unei deficienţe structurale care privează o întreagă categorie de persoane particulare (aproape 80 000 de persoane) de dreptul lor la respectarea bunurilor lor. Măsuri solicitate de Curte: să se garanteze, prin măsuri legale şi practici administrative corespunzătoare, punerea în aplicare a unui drept patrimonial sau a unei compensaţii pentru ceilalţi reclamanţi interesaţi de bunurile abandonate peste râul Bug. Monitorizare: în urma acestei hotărâri şi a amânării cererilor similare de către Curte (a se vedea comunicatul de presă), Polonia a adoptat în iulie 2005 o nouă lege privind compensaţia financiară pentru bunurile abandonate peste râul Bug. Considerând efective noile dispoziţii legislative şi regimul indemnizaţiilor pe care acestea l-au instituit, Curtea a radiat în 2007 şi 2008 peste 200 de cereri similare care fuseseră amânate (a se vedea comunicatul de presă din 12 decembrie 2007 şi comunicatul de presă din 6 octombrie 2008).
19 iunie 2006 – Hotărârea Marii Camere
Problemă structurală: disfuncţionalitate a dispozitivului legislativ de control asupra chiriilor. Acesta din urmă impunea un număr de restricţii asupra drepturilor proprietarilor şi, în special, stabilea un plafon al chiriei atât de jos încât aceştia nu puteau nici măcar să acopere costurile de întreţinere a imobilelor lor şi cu atât mai puţin să realizeze un profit. Curtea a considerat că aproape 100 000 de proprietari ar putea fi vizaţi. Măsuri solicitate de Curte: să creeze, în ordinea juridică poloneză, un mecanism care stabileşte un echilibru just între interesele proprietarilor şi interesul general al colectivităţii, în conformitate cu principiile protecţiei dreptului de proprietate formulate în convenţie. Monitorizare: în martie 2011, Curtea a închis procedura hotărârii-pilot după ce a constatat că Polonia şi-a modificat legislaţia astfel încât să permită proprietarilor să îşi recupereze costurile întreţinerii bunurilor lor, să obţină treptat un randament al capitalului investit prin intermediul chiriei, să obţină un „profit corect şi să aibă o posibilitate rezonabilă de a fi despăgubiţi pentru încălcările aduse drepturilor lor de proprietate” (a se vedea comunicatul de presă).
3 noiembrie 2009
Problemă structurală: problemă sistemică determinată de carenţele planului de rambursare a fondurilor în valută depuse anterior dizolvării RSFI (Republica Socialistă Federativă Iugoslavia). Reclamantul, bosniac, s-a plâns de absenţa emisiunii obligaţiunilor de stat care, prevăzute de legea bosniacă, trebuiau să permită rambursarea depunerilor în valută efectuate de către persoane particulare la băncile bosniace anterior destrămării Iugoslaviei. Curtea raportează peste 1 350 de cauze similare pendinte în faţa sa. Măsuri solicitate de Curte: să se asigure, în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, emisiunea de obligaţiuni de stat, plata tranşelor restante şi plata dobânzilor moratorii în cazul întârzierii plăţii. Monitorizare: Procedura este încheiată.
12 octombrie 2010
Problemă structurală: ineficacitatea mecanismului de despăgubire sau de restituire este o problemă recurentă şi răspândită în România. Cele trei reclamante s-au plâns în special de întârzierea cu care autorităţile române s-au pronunţat asupra cererii lor de restituire sau acordare a unei despăgubiri pentru imobilele naţionalizate sau confiscate de stat înainte de 1989. Măsuri solicitate de Curte: să se ia măsuri generale, în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru a permite realizarea efectivă şi rapidă a dreptului la restituire. În aşteptarea acestor măsuri, Curtea amână examinarea tuturor cererilor determinate de aceeaşi problematică.
31 iulie 2012
Problemă structurală: neexecutarea deciziilor administrative privind acordarea de indemnizaţii proprietarilor bunurilor expropriate în timpul regimului comunist în Albania. În această cauză, 20 de resortisanţi albanezi susţineau că, în pofida recunoaşterii de către autorităţi a titlurilor lor de proprietate asupra unor terenuri primite drept moştenire, deciziile administrative definitive prin care li se acordau reparaţii într-una din formele prevăzute de lege în locul restituirii nu au fost executate niciodată. La 31 iulie 2012, 80 de cauze similare sunt pendinte în faţa Curţii. Măsuri solicitate de Curte: Albania trebuie să ia măsuri generale pentru a garanta efectiv dreptul la reparaţii al persoanelor respective în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii. În special, Curtea solicită insistent autorităţilor să apeleze cu prioritate la celelalte forme de reparaţii prevăzute de legislaţia albaneză adoptată în 2004, în loc să recurgă doar la indemnizaţia financiară. Este necesar să se stabilească termene realiste, legale şi obligatorii pentru fiecare etapă a procesului de reparaţie.
Dreptul la alegeri libere (încălcarea art. 3 din Protocolul nr. 1)
23 noiembrie 2010
Problemă structurală: legislaţia britanică privează de dreptul de vot în mod general, automat şi nediferenţiat orice persoană aflată în detenţie în urma unei condamnări. Curtea constată că Regatul Unit încă nu şi-a modificat legislaţia, la 5 ani de la hotărârea Hirst din 6 octombrie 2005. Curtea a primit 2 500 de cereri similare. Măsuri solicitate de Curte: amânând examinarea tuturor cererilor similare, Curtea impune Regatului Unit un termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru a introduce propunerile legislative în vederea adoptării prevederilor electorale care să asigure respectarea hotărârii Hirst. Monitorizare: întrucât această hotărâre a rămas definitivă la 11 aprilie 2011, termenul acordat autorităţilor britanice pentru introducerea propunerilor legislative a expirat la 11 octombrie 2011. Acest termen a fost prelungit cu o perioadă ce expiră la 6 luni de la pronunţarea hotărârii Marii Camere în cauza Scoppola (nr. 3) împotriva Italiei, în care reclamantul s-a plâns de faptul că a fost decăzut definitiv din dreptul de vot în urma condamnării sale la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru omor (la 2 noiembrie 2011 a avut loc o şedinţă în cadrul acestei cauze). Trebuie remarcat că Regatul Unit este terţ intervenient în procedura corespunzătoare cauzei Scoppola.
Cauze pendinte
Întrucât a primit aproape 8 000 de cereri din partea cetăţenilor maghiari pensionaţi pentru limită de vârstă care se plâng în special de o modificare legislativă foarte dezavantajoasă, Curtea solicită ca cererile să fie grupate şi coordonate la nivel naţional şi informează că va examina cu prioritate una sau mai multe dintre cereri cu titlu de cauze-pilot.