
Drepturi părintești
Ghid tematic de jurisprudență elaborat pe baza hotărârilor și deciziilor Curții Europene a Drepturilor Omului.
Principii, Cauze Relevante și Decizii de Referință
Drepturi părinteşti
Drepturi părinteşti
Cauzele privind drepturile părinteşti ridică probleme în principal sub aspectul art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă ingerinţa autorităţilor în viaţa privată şi de familie a reclamanţilor era necesară într-o societate democratică şi dacă a fost păstrat un echilibru just între diversele interese prezente în cauză, Curtea examinează dacă această ingerinţă era prevăzută de lege, dacă urmărea unul sau mai multe scopuri legitime şi dacă era proporţională cu aceste scopuri.
Filiaţie
13.06.1979
Reclamanta s-a plâns că, în dreptul belgian, pentru stabilirea filiaţiei faţă de mama necăsătorită şi copilul acesteia era necesară o recunoaştere voluntară din partea mamei sau o acţiune în stabilirea maternităţii. Reclamanta s-a plâns că această recunoaştere îi limita posibilitatea de a lăsa moştenire copilului bunurile sale şi nu crea o legătură juridică între copil şi familia sa. Astfel, ar fi putut să îi garanteze fiicei sale aceleaşi drepturi precum cele de care beneficiază copiii legitimi numai dacă s-ar fi căsătorit şi, ulterior, şi-ar fi adoptat propria fiică (sau solicitând legitimarea acesteia). Dreptul belgian a fost modificat în urma acestei hotărâri.
28.11.1984
Obiectul cauzei îl constituie imposibilitatea reclamantului de a introduce o acţiune în tăgăduirea paternităţii după divorţul de soţia sa, din cauza unei legi din 1960 care limita în timp dreptul tatălui de a tăgădui paternitatea unui copil născut în timpul căsătoriei, dar care îi permitea mamei să conteste paternitatea în orice moment. Neîncălcarea art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu art. 6 (dreptul la un proces echitabil) şi art. 8: „Diferenţa de tratament stabilită în această privinţă între soţ şi soţie pornea de la ideea că [termenele pentru formularea unei acţiuni în contestarea filiaţiei] erau mai puţin necesare pentru [mamă] decât pentru [tată], deoarece interesele mamei coincideau, de regulă, cu cele ale copilului, acesta fiind încredinţat mamei în majoritatea cazurilor de divorţ sau separare. În 1982, parlamentul danez a modificat normele în vigoare, deoarece a considerat că motivele care au stat la baza Legii din 1960 nu mai erau conforme cu evoluţia societăţii; din acest lucru nu se poate deduce însă că modul în care analizase situaţia în urmă cu 22 de ani era lipsit de argumente.”
27.10.1994
Cauza priveşte refuzul autorităţilor de a recunoaşte paternitatea partenerului reclamantei. Aceasta din urmă obţinuse divorţul de soţul său, cu care nu mai ţinuse legătura timp de mai mulţi ani, abia după un an de la naşterea copilului său, care a fost, prin urmare, înscris în registrul de evidenţă a naşterilor drept fiul soţului său.
22.04.1997
Cauza îl priveşte pe X., transsexual care şi-a schimbat sexul de la feminin la masculin şi trăia într-o relaţie stabilă cu o femeie, Y., şi copilul lor, Z., născut după inseminarea artificială cu spermă donată. Reclamanţii s-au plâns că rolul lui X., de tată al lui Z., nu era recunoscut şi că situaţia lor constituia o discriminare.
07.02.2002
Obiectul cauzei îl constituie un copil născut în afara căsătoriei, care, împreună cu mama sa, a formulat o acţiune în stabilirea paternităţii. Reclamanta s-a plâns că dreptul croat nu obligă pârâţii din acţiunile în stabilirea paternităţii să respecte hotărârile judecătoreşti care dispun efectuarea de teste ADN şi de faptul că instanţele interne nu s-au pronunţat cu privire la cauza sa a generat o situaţie de incertitudine privind identitatea sa. De asemenea, aceasta denunţa durata procedurii şi absenţa unui recurs efectiv pentru accelerarea procedurii.
A se vedea şi fişa tematică Drepturile copiilor
12.01.2006
Reclamantul s-a plâns de prezumţia irefragabilă de paternitate aplicată în cauza sa, precum şi de faptul că suferit o discriminare, având în vedere că celelalte părţi care aveau un interes în a stabili paternitatea în această cauză nu au fost supuşi aceloraşi condiţii şi termene stricte. A se vedea şi cauzele Grönmark împotriva Finlandei şi Backlund împotriva Finlandei (nr. 17038/04 şi nr. 36498/05), în care Curtea a considerat că termenul de introducere a unei acţiuni judiciare în stabilirea paternităţii nu trebuia să fie aplicat în mod automat.
21.06.2011
Este vorba despre prima cauză prezentată în faţa Curţii referitoare la recunoaşterea paternităţii unui tată lipsit de capacitate de exerciţiu. Reclamantul s-a plâns că i-a fost refuzat dreptul de a fi înregistrat ca tată al copilului său biologic, născut în afara căsătoriei. Având în vedere că suferea de tulburări de personalitate din cauza abuzului prelungit de stupefiante, acesta fusese lipsit de capacitatea sa de exerciţiu în urma recomandării unui psihiatru.
21.11.2010
Obiectul cauzei îl constituie imposibilitatea unui bărbat de a i se recunoaşte paternitatea faţă de trei copii născuţi din relaţia cu o femeie căsătorită în cursul unei perioade în care aceştia au trăit împreună.
14.02.2012
Cauza priveşte o acţiune în stabilirea paternităţii unui copil minor cu dizabilităţi, mama acestuia prezentând, de asemenea, un handicap grav.
22.03.2012
Cauzele privesc refuzul instanţelor germane de a permite ca doi bărbaţi să conteste paternitatea altui bărbat, în primul caz faţă de fiica biologică a primului reclamant şi în al doilea caz faţă de pretinsa fiică biologică a celui de-al doilea reclamant.
Cauze pendinte
Comunicată la 09.06.2011
Cauza priveşte imposibilitatea reclamantului de a recunoaşte paternitatea copilului său biologic născut în afara căsătoriei, ca urmare a faptului că respectivul copil a murit după o zi de la naştere.
Comunicată la 12.02.2012
Cauza priveşte refuzul autorităţilor franceze de a recunoaşte unui cuplu filiaţia faţă de două fete, deşi aceasta fusese stabilită legal în străinătate. Cuplul respectiv a recurs la o fecundare in vitro cu gameţii reclamantului şi un ovul provenit dintr-o donaţie, în vederea implantării embrionilor astfel fecundaţi în uterul unei mame surogat din California.
Comunicată la 10.04.2012
Reclamanţii s-au plâns că autorităţile le-au solicitat efectuarea unor examene genetice pentru a stabili filiaţia (un bărbat care a pretins paternitatea copilului înainte ca al doilea reclamant să fi recunoscut oficial acest copil).
A se vedea, de asemenea, fişa tematică Drepturi în materie de procreare
Confidenţialitatea informaţiilor privind naşterea
13.02.2003 (Marea Cameră)
Reclamanta a fost adoptată. Aflând că avea trei fraţi biologici, aceasta a solicitat să i se permită accesul la informaţii care să permită identificarea acestora. Cererea fost respinsă pe motiv că aceasta se născuse în condiţiile unei „proceduri speciale” care îi permitea mamei să îşi păstreze anonimatul. În plus, doamna Odièvre nu putea fi moştenitoarea mamei naturale.
Neîncălcarea art. 8 (dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) şi a art. 14 (interzicerea discriminării), în măsura în care Franţa a păstrat un echilibru just între diversele interese aflate în joc, şi anume interesul public (prevenirea avorturilor, în special a avorturilor ilegale, şi a abandonării nou-născuţilor), dezvoltarea personală a copilului şi dreptul acestuia de a-şi cunoaşte originile, dreptul mamei de a-şi proteja sănătatea, născând în condiţii sanitare adecvate, şi protejarea altor membri ai diverselor familii implicate. De altfel, reclamanta ar fi avut, de asemenea, posibilitatea de a solicita dezvăluirea identităţii mamei sale cu consimţământul acesteia; în plus, aceasta putea să fie moştenitoarea părinţilor săi adoptivi: în această privinţă, nu era în aceeaşi situaţie precum ceilalţi copii naturali ai mamei sale.
25.09.2012
Cauza priveşte confidenţialitatea informaţiilor privind naşterea şi imposibilitatea de a-şi cunoaşte originile în cazul unei persoane abandonate de mama sa.
Luarea în îngrijire de către o autoritate publică
10.05.2001 (Marea Cameră)
Cauza priveşte luarea în îngrijire de către autorităţile locale a unui copil în vârstă de patru ani. Aceasta a declarat că fusese victima unor abuzuri sexuale şi mama ei a fost considerată incapabilă să o protejeze. Mama şi fiica au pretins că nu au avut acces la o instanţă şi nici la un recurs efectiv pentru a denunţa lipsa justificării acestei luări în îngrijire care le-a despărţit.
Încălcarea art. 8, având în vedere că mama a fost privată de o participare corespunzătoare la procesul decizional referitor la luarea fiicei sale în îngrijire de către autorităţi. Neîncălcarea art. 6 (dreptul la un proces echitabil), având în vedere că reclamantele nu fuseseră private de dreptul de a obţine o decizie privind temeinicia acţiunii lor în răspundere civilă pentru neglijenţă împotriva autorităţii locale.
Încălcarea art. 13 (dreptul la un recurs efectiv), având în vedere că reclamantele nu au avut posibilitatea nici să obţină o decizie privind afirmaţiile de încălcare a dreptului lor la respectarea vieţii de familie, nici să obţină o hotărâre executorie care să le acorde despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
14.04.2003
Reclamantul (suspectat, împreună cu soţia sa, de incest şi violenţe de natură sexuală asupra copiilor lor) s-a plâns de luarea copiilor în îngrijire de către serviciile sociale, de procesul decizional în acest scop, precum şi de punerea în aplicare a măsurilor de plasament.
26.10.2006
Reclamanţii s-au plâns că au fost despărţiţi de cei cinci copii ai lor, plasaţi în instituţii publice, din cauza dificultăţilor cu care se confruntau în găsirea unei locuinţe adecvate pentru o familie numeroasă. Aceştia denunţau lipsa de asistenţă din partea autorităţilor cehe.
13.03.2012
Cauza priveşte procedura de instituire a plasamentului fiului reclamantei, născut în 2001, în urma căreia a fost emisă o hotărâre de autorizare a plasamentului copilului în vederea adopţiei. Decizia se întemeia pe existenţa anumitor semne de întrebare în ceea ce priveşte relaţia dintre reclamantă şi tatăl copilului. Reclamanta s-a plâns, în special, de refuzul instanţelor de a dispune efectuarea unei expertize în vederea evaluării capacităţii sale de a se ocupa singură de fiul ei.
Cauze pendinte
Comunicată la 01.10.2008
Cauza priveşte luarea în îngrijire a fiicei reclamantei de către autorităţile locale şi intervenţia organismului public britanic Official Solicitor, care s-a substituit reclamantei în procedura de adopţie. Invocând art. 8, reclamanta a contestat decizia de luare în îngrijire şi, în special în temeiul art. 6 (dreptul de acces la o instanţă), s-a plâns de intervenţia Official Solicitor în procedura de adopţie în numele său.
Comunicată la 26.03.2012
Cauza priveşte luarea în îngrijire de către o autoritate publică a fiului reclamantei şi restricţionarea dreptului acesteia de vizitare din cauza problemelor de sănătate mintală.
Adopţie
26.05.1994
Reclamantul s-a plâns de plasamentul în vederea adopţiei al copilului său natural, fără ştirea sa, şi că dreptul irlandez nu îi oferea nici măcar dreptul revocabil de a fi numit tutore. Acesta susţinea şi că nu a avut acces la o instanţă (art. 6 § 1) în ceea ce priveşte procedura în faţa consiliului pentru adopţie.
26.02.2002
Această cauză priveşte respingerea unei cereri de încuviinţare a adopţiei, întemeiată exclusiv, conform reclamantului, pe o prejudecată nefavorabilă în ceea ce priveşte orientarea sa sexuală.
28.06.2007
Cauza priveşte o acţiune civilă pentru învestirea cu formulă executorie în Luxemburg a unei hotărâri de adopţie pronunţată în Peru. Această cerere fusese respinsă de instanţele luxemburgheze deoarece Codul civil nu îi permitea unei femei necăsătorite o adopţie cu efecte depline.
10.01.2008
Cauza priveşte cererea, depusă după expirarea termenului legal prevăzut în acest scop, de înapoiere a unui copil născut cu părinţi neidentificaţi. Neîncălcarea art. 8: deşi termenul de două luni ar putea părea scurt, era totuşi suficient pentru ca mama biologică să aibă timp să se gândească şi să reconsidere alegerea de abandonare a copilului. În plus, reclamanta avea 36 de ani la vremea respectivă, era însoţită de mama sa şi avusese întrevederi îndelungate cu serviciile sociale.
22.01.2008 (Marea Cameră)
Reclamanta susţinea că, în toate etapele procedurii constând în cererea de încuviinţare a unei adopţii, a fost supusă unui tratament discriminatoriu întemeiat pe orientarea sa sexuală şi care a adus atingere dreptului la respectarea vieţii sale private.
Încălcarea art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu art. 8: autorităţile administrative şi, ulterior, instanţele sesizate cu acţiunea reclamantei s-au bazat în mare măsură, pentru a respinge cererea de încuviinţare a adopţiei, pe absenţa unui referent paternal în locuinţa reclamantei, un motiv nelegitim.
Influenţa homosexualităţii reclamantei asupra aprecierii cererii sale a fost nu doar dovedită, dar a fost şi un factor decisiv.
03.05.2011
Cauza priveşte adoptarea deplină de către un călugăr a nepotului său, hotărâre pronunţată în Statele Unite, dar nerecunoscută în Grecia.
17.01.2012
Reclamanţii s-au plâns de refuzul de a li se acorda un drept de vizitare a copilului care le-a fost încredinţat în calitate de familie substitutivă.
15.03.2012
Cauza priveşte două femei care trăiau într-o relaţie de concubinaj şi respingerea cererii formulate de prima dintre ele de adoptare simplă a copilului celei de-a doua. Neîncălcarea art. 14 (interzicerea discriminării) şi a art. 8: În special, Curtea nu a constatat nicio diferenţă de tratament bazată pe orientarea sexuală a reclamantelor, deoarece şi cuplurilor heterosexuale care au o relaţie de parteneriat civil li s-a refuzat acordarea adopţiilor simple.
04.10.2012
Cauza priveşte imposibilitatea unei resortisante franceze de a obţine adopţia unui copil algerian în temeiul unei măsuri judiciare din dreptul islamic numită „kafala”, care permite încredinţarea legală a unui copil.
Cauză pendinte
Şedinţa Marii Camere din 03.10.2012
Cauza priveşte două femei, având o relaţie homosexuală stabilă şi locuind împreună, care s-au plâns de refuzul instanţelor austriece de a acorda uneia dintre ele dreptul de a adopta fiul celeilalte, fără să rupă legăturile juridice dintre mamă şi copil.
La 1 decembrie 2011, a avut loc o şedinţă a camerei. La 5 iunie 2012, camera căreia îi fusese repartizată cauza şi-a declinat competenţa în favoarea Marii Camere.
Autoritate părintească, drept de încredinţare şi de vizitare
23.06.1993
Cauza priveşte retragerea drepturilor părinteşti ale reclamantei, după divorţul acesteia de tatăl celor doi copii ai lor, din cauza apartenenţei acesteia la cultul religios Martorii lui Iehova.
26.02.2002
Reclamanţii susţin că retragerea autorităţii părinteşti asupra fiicelor lor şi plasarea acestora din urmă în familii substitutive, în special pe motiv că nu aveau capacităţile intelectuale necesare pentru a-şi creşte copiii, a încălcat dreptul lor la respectarea vieţii de familie.
30.11.2010
Reclamanta s-a plâns de restricţiile hotărâte de instanţă în ceea ce priveşte dreptul de vizitare a fiului său, pe motiv că instabilitatea sa emoţională (ca urmare a schimbării de sex a acesteia) era susceptibilă să îl tulbure pe fiul său, în vârstă atunci de şase ani.
21.12.2010
Cauza priveşte refuzul instanţelor germane de a-i permite reclamantului să îşi vadă copiii biologici, gemeni, cu care nu locuise niciodată.
15.09.2011
Cauza priveşte refuzul instanţelor germane de a-i permite reclamantului să aibă o relaţie cu un băiat al cărui tată biologic pretinde că este. Tatăl legitim al copilului era căsătorit cu mama acestuia.
27.09.2011
Cauza priveşte procedura de atribuire a autorităţii părinteşti şi a dreptului de încredinţare în privinţa unui copil a cărui mamă era italiancă şi al cărui tată era cetăţean al statului San Marino.
18.10.2011
Cauza priveşte dreptul de încredinţare al unei mame care încredinţase provizoriu copilul socrilor acesteia.
29.11.2011
Cauza priveşte refuzul de a acorda o învoire unui deţinut polonez care dorea să îşi viziteze fiica (aceasta fusese lovită de un autobuz şi era în comă, la terapie intensivă). După decesul acesteia, reclamantul nu a dorit să participe la înmormântarea acesteia, deoarece nu era clar dacă era obligat să se prezinte în ţinută de prizonier, încătuşat şi sub escorta poliţiei. Dubla încălcare a art. 8. Curtea a considerat că motivele pentru care nu i s-a permis reclamantului să îşi vadă fiica la spital nu erau convingătoare, având în vedere că preocupările autorităţilor (gravitatea infracţiunii şi comportamentul impropriu al reclamantului) ar fi putut fi rezolvate prin escortarea acestuia. În plus, autorităţile nu au răspuns în mod adecvat şi la timp la cererea reclamantului de a asista la înmormântarea fiicei sale.
06.12.2011
Cauza priveşte durata excesivă a procedurii de divorţ care a avut ca obiect acordarea autorităţii părinteşti şi a dreptului de vizitare al părintelui care nu locuia cu copilul. În această cauză, Curtea a făcut referire la Recomandarea nr. (98) 01 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind medierea familială, care poate „să îmbunătăţească comunicarea dintre membrii familiei, să reducă proporţiile conflictului dintre părţile aflate în litigiu, să conducă la o rezolvare amiabilă, să asigure continuitatea legăturilor dintre părinţi şi copii, să contribuie la reducerea costurilor economice şi sociale produse de separare sau divorţ, atât pentru părţi, cât şi pentru state. ”
10.04.2012
Cauza priveşte deciziile interne care au avut ca rezultat îndepărtarea părinţilor de unul dintre copiii acestora şi, ulterior, pronunţarea retragerea autorităţii părinteşti şi adoptarea copilului în cauză.
22.05.2012
Cauza priveşte executarea deciziei ca fiul reclamantului să-i fie încredinţat acestuia. Copilul fusese încredinţat de mama acestuia unui cuplu de prieteni care refuzau să-l înapoieze reclamantului. Acesta din urmă a solicitat în mai multe rânduri, în zadar, executarea silită a hotărârii.
Cauze pendinte
Comunicată la 30.05.2011
Cauza priveşte respingerea unei cereri de delegare încrucişată a autorităţii părinteşti.
Cele două reclamante sunt un cuplu şi trăiesc împreună. Fiecare are un copil, după ce au apelat la o procreare asistată medical.
Comunicată la 06.07.2011
Cauza priveşte retragerea dreptului de încredinţare unei mame care suferă de un handicap mintal uşor şi de o invaliditate fizică.
Comunicată la 03.02.2012
Cauza priveşte suspendarea dreptului de vizitare al unei mame biologice în cadrul unei proceduri de adopţie, deşi printr-o expertiză s-a constatat incapacitatea mamei de a avea grijă de copil, dar s-a subliniat că nu avea un comportament care să îl afecteze negativ pe acesta.
Răpirea copilului
Cereri depuse de părintele al cărui copil a fost răpit de celălalt părinte
În aceste cauze, Curtea interpretează convenţia în cadrul Convenţiei de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii.
În Preambulul Convenţiei de la Haga, părţile contractante îşi exprimă convingerea că „interesul copilului este de importanţă primordială în orice problemă privind încredinţarea sa” şi subliniază dorinţa de a „proteja copilul, pe plan internaţional, împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neînapoieri ilicite şi să întocmească proceduri în vederea garantării înapoierii imediate a copilului în statul reşedinţei sale obişnuite, precum şi de a asigura protecţia dreptului de vizitare”.
În ceea ce priveşte problema încredinţării copilului, Curtea consideră că „interesul superior al copilului” trebuie să aibă un dublu scop: pe de o parte, de a-i garanta o evoluţie într-un mediu sănătos, un părinte neputând fi autorizat să ia măsuri care să aducă prejudicii sănătăţii şi dezvoltării sale; pe de altă parte, de a menţine legăturile cu familia sa, cu excepţia cazului în care aceasta s-a dovedit extrem de nedemnă de acest lucru, deoarece ruperea acestei legături are ca rezultat dezrădăcinarea copilului.
25.01.2000
Reclamanta, resortisant francez, s-a căsătorit cu un cetăţean român, cu care a avut doi copii. După divorţul acestora, printr-o hotărâre judecătorească pronunţată în Franţa i-a fost acordat reclamantei dreptul de vizitare. Copiii au fost luaţi în Statele Unite de către tatăl lor, care a refuzat să îi aducă la mama lor pentru ca aceasta să îşi exercite dreptul de vizitare. Reclamanta s-a plâns că autorităţile române nu au procedat la executarea ordonanţei preşedinţiale, prin care Judecătoria Bucureşti a dispus să îi fie înapoiaţi copiii.
29.04.2003
Reclamanta pretinde că autorităţile spaniole nu au luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura executarea rapidă a hotărârilor judecătoreşti care îi acordau dreptul de încredinţare şi autoritatea părintească exclusivă asupra fiicei sale – care a fost luată de tatăl acesteia în Statele Unite. S-a plâns, în special, de lipsa diligenţei cu care a fost soluţionată plângerea sa privind răpirea copilului.
22.06.2006
Cauza priveşte răpirea unui copil de la tatăl italian de către mama sa elveţiană. Reclamantul a denunţat durata procedurii în faţa autorităţilor Cantonului Lucerna şi neexecutarea de către autorităţile elveţiene a hotărârilor judecătoreşti prin care se dispunea înapoierea în Italia a fiului său. A se vedea, de asemenea,
26.07.2011
În cauză, autorităţile ungare nu au asigurat înapoierea la Paris, alături de tatăl său, a unui copil luat de pe teritoriul francez de către mama acestuia, făcând imposibilă orice vizită a acesteia, deşi custodia copilului era comună.
21.02.2012
Cererea, depusă de un tată şi fiica acestuia, priveşte procedura desfăşurată în faţa instanţelor româneşti în temeiul Convenţiei de la Haga, prin care primul reclamant solicita înapoierea copilului în Austria. Reclamantul s-a căsătorit în Austria cu o cetăţeană româncă, care, după divorţ, a plecat din Austria şi a venit în România cu fiica sa, deşi procedura de încredinţare a fetiţei era încă pendinte în Austria.
03.05.2012
Obiectul cauzei priveşte procedura iniţiată de reclamant în Turcia pentru a obţine înapoierea copilului său în Statele Unite, unde locuia împreună cu soţia sa. Aceasta din urmă a rămas în Turcia împreună cu fiica lor după o vacanţă în această ţară.
Cereri depuse de părintele care a răpit copilul
06.12.2005 (decizie)
O mamă de origine franco-turcă şi fiica acesteia s-au plâns de decizia autorităţilor turce de a dispune înapoierea copilului în Israel (mama plecase în vacanţă în Turcia împreună cu fiica sa, cu acordul tatălui, iar ulterior refuzase să se întoarcă în Israel).
Cerere inadmisibilă (vădit nefondată).
Nu se poate considera că decizia de înapoiere în Israel a copilului, care se afla într-o situaţie de deplasare ilicită, în sensul Convenţiei de la Haga, a încălcat obligaţiile pe care le aveau autorităţile, în special în temeiul art. 8 – autorităţile turce neavând niciun motiv întemeiat pentru a refuza înapoierea solicitată.
15.11.2007
Reclamanta, resortisant francez, s-a căsătorit cu un resortisant american, împreună cu care a avut o fiică. Aceasta a refuzat să se întoarcă în Statele Unite după o călătorie în Franţa, întreprinsă cu acordul acestuia din urmă. Reclamanta susţinea că înapoierea copilului în Statele Unite (dispusă de o instanţă din New York) era contrară interesului fiicei sale şi o plasase într-o situaţie intolerabilă, ţinând seama de vârsta foarte fragedă a acesteia. Aceasta pretindea, de asemenea, că intervenţia poliţiei judiciare la grădiniţa fiicei sale, în vederea executării ordinului de înapoiere, îi vor cauza fiicei sale sechele majore.
06.07.2010 (Marea Cameră)
Cauza priveşte executarea ordinului de înapoiere a unui copil deplasat ilicit din Israel în Elveţia de către mama acestuia. Tatăl copilului, care locuia în Tel Aviv şi este membru al comunităţii „Loubavitch-Habad”, deţinea autoritatea părintească în comun cu mama copilului.
Curtea a stabilit că ar fi fost încălcat art. 8 dacă s-ar fi executat ordinul de înapoiere.
Ţinând seama în special de măsurile provizorii dispuse de instanţa administrativă – domiciliul copilului era stabilit la mama acestuia, suspendarea dreptului de vizitare al tatălui, acordarea autorităţii părinteşti mamei pentru a-i permite să reînnoiască actele de identitate ale copilului – Curtea nu a fost convinsă că ar fi în interesul superior al copilului să se întoarcă în Israel.
12.07.2011
Cauza privea decizia instanţelor italiene de a dispune înapoierea la tatăl său, în Italia, a unui băiat care locuia cu mama lui (reclamanta) în Letonia.
04.06.2012 (decizie)
Cauza priveşte o mamă şi fiica sa, al cărei tată a solicitat înapoierea acesteia în Italia în temeiul Convenţiei de la Haga – reclamantele nu s-au întors în Italia după o călătorie în Estonia.
Curtea a solicitat guvernului estonian, în temeiul art. 39 din regulament (măsuri provizorii), să nu procedeze la înapoierea copilului în timpul procedurii pendinte la Strasbourg. Având în vedere urgenţa situaţiei, Curtea a examinat această cauză în mai puţin de trei luni.
Cerere inadmisibilă (vădit nefondată): respingerea de către instanţele estoniene a argumentelor mamei, conform cărora îi era imposibil să se întoarcă în Italia, nu a depăşit marja lor de apreciere. În plus, nu a existat niciun element care să sugereze că decizia acestora de a dispune înapoierea copilului în Italia fusese arbitrară sau că autorităţile nu şi-au îndeplinit obligaţia de a păstra un echilibru just între interesele concurente aflate în joc.
De asemenea, Curtea a decis să elimine aplicarea art. 39 din regulament.
10.07.2012
Cauza priveşte decizia de a dispune înapoierea în Statele Unite a unei fete pe care mama acesteia o luase în Belgia, fără acordul tatălui ei sau a instanţei americane.
Cauză pendinte
Şedinţa Marii Camere din 10 octombrie 2012
Cauza priveşte o mamă care consideră contrară drepturilor sale de familie decizia prin care instanţa letonă a dispus înapoierea fetei în Australia, în temeiul Convenţiei de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii. În hotărârea Camerei din 13 decembrie 2011, Curtea a stabilit că a fost încălcat art. 8. Cauza a fost trimisă în faţa Marii Camere, la cererea Guvernului.
Expulzare
18.10.2006 (Marea Cameră)
Reclamantul s-a plâns că a fost separat de familie din cauza retragerii permisului său de şedere şi a ordinului de expulzare prin care i s-a interzis să reintre pe teritoriu timp de zece ani.
Neîncălcarea art. 8: expulzarea reclamantului şi interzicerea impusă acestuia de a intra pe teritoriul olandez erau proporţionale cu scopurile urmărite (protejarea siguranţei publice, apărarea ordinii şi prevenirea săvârşirii de infracţiuni) şi, prin urmare, necesare într-o societate democratică. Curtea a ţinut seama, de asemenea, de capacitatea de adaptare a copiilor, încă tineri – şase ani şi un an şi jumătate – dacă ar merge cu tatăl lor în Turcia şi de posibilitatea lor de a se întoarce în mod legal în Ţările de Jos. Conştientă de dificultăţile practice pe care le-ar avea partenera olandeză a reclamantului dacă aceasta l-ar însoţi în Turcia, Curtea a considerat totuşi că gravitatea infracţiunilor săvârşite de reclamant şi antecedentele acestuia erau, între altele, considerente care prevalau asupra intereselor sale de familie.
28.06.2011
În această cauză, reclamanta, resortisant dominican, pretinde că executarea unui ordin de expulzare emis împotriva sa ar separa-o de copiii acesteia, cu o vârstă fragedă.
14.02.2012
Reclamanţii denunţă decizia adoptată de serviciile de imigrare, după ce au descoperit că paşaportul domnului Antwi era fals, de a-l expulza şi de a-i interzice reintrarea pe teritoriul norvegian timp de cinci ani, ceea ce a avut ca efect separarea de soţia şi fiica acestuia.
10.04.2012
Cauza priveşte adoptarea unui copil – în ciuda opoziţiei tatălui său – declarat în situaţie de abandon, după expulzarea mamei sale. Alte cauze recente cu privire la acest subiect:
Concediu parental
22.03.2012 (Marea Cameră)
Cauza priveşte refuzul autorităţilor ruse de a-i acorda reclamantului un concediu parental. Astfel, acesta a fost supus unei diferenţe de tratament în raport cu angajaţii de sex feminin ai armatei şi ai societăţii civile.
Curtea a stabilit că a fost încălcat art. 14 (interzicerea discriminării), coroborat cu art. 8. Curtea a hotărât că, şi în cazul unităţilor militare, convenţia era aplicabilă. Având în vedere că domnul Markin ar fi putut fi înlocuit cu uşurinţă de colegele sale de sex feminin în funcţia din cadrul armatei, nu exista niciun motiv pentru a-l exclude de la dreptul la concediu parental. Prin urmare, reclamantul a suferit o discriminare bazată pe sex.
Cauză pendinte
Comunicată la 05.03.2012
Cauza priveşte refuzul autorităţilor publice croate de a-i plăti reclamantei concediul de maternitate.