
Cauza DUMITRU ȘI ALȚII împotriva ROMÂNIEI
Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 57162/09, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.
Rezumatul Cauzei
STRASBOURG 25 iunie 2019 Hotărârea este definitivă, dar poate suferi modificări de formă. Dumitru și alții împotriva României – Hotărâre 1 În cauza Dumitru și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-un comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Antoanella Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, grefier adjunct de secție, după ce a deliberat în camera de consiliu, la 4 iunie 2019, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află cererea nr. 57162/09 îndreptată împotriva României, prin care trei resortisanți ai acestui stat, doamna Gherghina Dumitru („prima reclamantă”), domnul Viorel Dumitru („al doilea reclamant”) și domnul Teodosie Florentin Păunescu („al treilea reclamant”) au sesizat Curtea la 9 octombrie 2009, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). 2. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României. 3. În conformitate cu art. 6 din Convenție, prima reclamantă a susținut că instanțele au pronunțat decizii neunitare în cauze similare și au respins în mod nelegal pretențiile sale privind alocațiile celorlalți doi reclamanți. De asemenea, în conformitate cu art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 în fond, aceasta a susținut că autoritățile nu au procedat la executarea fără întârziere a hotărârilor prin care, ei și celorlalți reclamanți, li s-au acordat drepturile și alocațiile la care aveau dreptul. În plus, în conformitate cu art. 8 în fond, prima reclamantă a susținut că, începând cu anul 2004, autoritățile i-au privat pe ea și pe ceilalți reclamanți de sprijinul financiar la care aveau dreptul, ceea ce le-a afectat condițiile de trai, sănătatea și dezvoltarea. În ultimul rând, în conformitate cu art. 14 coroborat cu art. 6 și art. 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12, aceasta a susținut că hotărârile instanțelor de respingere a unora dintre pretențiile sale au constituit tratament discriminatoriu. În plus, ceilalți reclamanți au fost, de asemenea, discriminați, întrucât nu li s-a acordat sprijinul necesar dezvoltării lor. 4. La 30 august 2016, capetele de cerere sus-menționate au fost comunicate Guvernului, iar celelalte capete de cerere au fost declarate inadmisibile în temeiul art. 54 § 3 din Regulamentul de procedură al Curții. Dumitru și alții împotriva României – Hotărâre 2
Concluziile Curții
Curtea a examinat admisibilitatea și fondul cererii în conformitate cu articolele Convenției.