Cauza DRAGOŞ IOAN RUSU împotriva ROMÂNIEI

Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 22767/08, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.

Număr Cerere 22767/08
Data Pronunțării 2017-10-31
Tip Document Hotarare
Materie / Domeniu penal
Publicat în Monitor nu
Articole Incidente din Convenție:
Art. 8 Art. 34 Art. 44 Art. 91 Art. 98

Rezumatul Cauzei

STRASBOURG 31 octombrie 2017 DEFINITIVĂ 31.01.2018 Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă. HOTĂRÂREA DRAGOŞ IOAN RUSU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 1 În cauza Dragoș Ioan Rusu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într-o cameră compusă din: Ganna Yudkivska, președinte, Vincent A. De Gaetano, Paulo Pinto de Albuquerque, Faris Vehabović, Iulia Motoc, Marko Bošnjak, Péter Paczolay, judecători, și Marialena Tsirli, grefier de secție, După ce a deliberat în camera de consiliu, la 12 și la19 septembrie 2017, pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată: PROCEDURA 1. La originea cauzei se află cererea nr. 22767/08 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Dragoș Ioan Rusu („reclamantul”), a sesizat Curtea la 6 mai 2008, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). 2. Reclamantul a fost reprezentat de domnul S.C. Finică, un avocat care profesează în Bacău. Guvernul României („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamantul a susținut, în special, că îi fuseseră încălcate dreptul la respectarea corespondenței și dreptul la un proces echitabil în măsura în care îi fuseseră confiscate scrisori la ordinul parchetului, folosite ulterior ca principale probe împotriva sa în proces. 4. La 12 iunie 2013, cererea a fost comunicată Guvernului.

📄 Descarcă hotărârea completă (PDF)

Concluziile Curții

Reclamantul a susținut, în special, că îi fuseseră încălcate dreptul la respectarea corespondenței și dreptul la un proces echitabil în măsura în care îi fuseseră confiscate scrisori la ordinul parchetului, folosite ulterior ca principale probe împotriva sa în proces.