Legea Aplicată

Cauza A.Ö. ȘI H.Ö. împotriva ROMÂNIEI

Hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la cererea nr. 1455/20, analizată și structurată în baza de jurisprudență Legea Aplicată.

Număr Cerere 1455/20
Data Pronunțării 2022-05-03
Tip Document Hotarare
Materie / Domeniu penal
Publicat în Monitor nu
Articole Incidente din Convenție:
Art. 3 Art. 34 Art. 35 Art. 77

Rezumatul Cauzei

Obiectul cauzei: 1. Cererea are ca obiect lipsa unei proceduri penale efective în legătură cu acuzațiile de abuz sexual asupra primei reclamante pe când avea vârsta de 13 ani și fusese plasată, de către serviciul de protecție a copilului, într-un centru privat de îngrijire și asistență a copiilor. 2. În urma plângerilor depuse de tatăl reclamantei (al doilea reclamant) la 29 ianuarie 2019 și de reprezentanții centrului de îngrijire și asistență la 30 ianuarie 2019, poliția a început cercetările în legătură cu susținerile referitoare la infracțiunea de act sexual cu un minor prevăzută la art. 220 alin. (1) C. pen. Reclamantul s-a plâns că fiica sa, reclamanta, născută în ianuarie 2005, a fost abuzată sexual începând din vara anului 2018 până în ianuarie 2019, pe când avea 13 ani. Mai precis, s-a plâns de faptul că reprezentanții centrului de îngrijire și asistență nu au luat măsurile necesare pentru a-i proteja fiica împotriva abuzului sexual și nu au informat conform legii poliția. Prima reclamantă a declarat poliției că, în ianuarie 2019, un băiat mai mare – fost rezident care vizita periodic centrul de îngrijire și asistență – i-a cerut să facă HOTĂRÂREA A.Ö. ȘI H.Ö. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 2 sex oral cu el și ea a acceptat. A menționat că îl cunoștea pe băiat încă din vara anului 2018 și că acesta inițiase întâlniri intime anterioare cu ea în locuri ascunse din curtea centrului de îngrijire și asistență. Suspectul, care avea 20 de ani la momentul evenimentelor, a confirmat întâlnirile intime (săruturi și atingeri), ultima întâlnire de acest fel având loc în decembrie 2018, dar a negat că au făcut sex oral vreodată. O asistentă socială angajată la centrul de îngrijire și asistență a fost audiată de poliție; a confirmat că știa despre sexul oral și a declarat că problema a fost discutată într-o ședință cu angajații centrului de îngrijire și asistență. Nu s-a oferit nicio indicație cu privire la data ședinței și nu s-au solicitat detalii suplimentare. 3. Au fost efectuate evaluări psihologice ale primei reclamante și ale suspectului, una de către psihologul centrului de îngrijire și asistență; toate s- au axat pe situația familială dificilă a primei reclamante, lipsa adaptabilității sale, rezultatele slabe la școală și dificultățile emoționale; în schimb, suspectul a fost prezentat ca adult responsabil cu un loc de muncă și fără condamnări penale anterioare. Din declarațiile date la poliție reiese că psihologul centrului de îngrijire și asistență, care a întocmit unul dintre rapoartele sus-menționate, i-a cerut primei reclamante să îi ceară scuze suspectului pentru ce „l-a forțat” să îi facă (el ei). 4. La 14 mai 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a decis închiderea fazei cercetării penale deoarece declarațiile victimei și ale suspectului erau contradictorii și nu s-au găsit probe directe în dosar. În plus, procurorul a considerat că victima, fiind născută în luna ianuarie, avea deja 15 ani la data pretinsului eveniment și, prin urmare, chiar presupunând că a avut loc un act sexual, aceasta depășise deja limita de vârstă de 15 ani stabilită pentru infracțiunea de act sexual cu un minor. Referitor la plângerea formulată de al doilea reclamant împotriva centrului de îngrijire și asistență, procurorul a arătat că nu s-a efectuat nicio anchetă cu privire la acest aspect, întrucât reprezentanții centrului de îngrijire și asistență au informat în mod corespunzător și în timp util autoritățile cu privire la pretinsul abuz, respectiv la 30 ianuarie 2019. 5. Plângerea împotriva rezoluției sus-menționate, formulată de al doilea reclamant, a fost respinsă cu efect definitiv de Judecătoria Brașov la 7 octombrie 2019. Instanța a reținut că procurorul a decis în mod corect închiderea fazei cercetării penale deoarece suspectul a negat faptele și nu a existat nicio probă directă a unui act sexual. 6. Materialul de urmărire penală atestă faptul că un avocat din oficiu și un angajat al centrului de îngrijire și asistență au fost desemnați pentru reprezentarea primei reclamante. Totuși, se pare că niciunul dintre aceștia nu a depus vreo cerere în numele acesteia, nu a contestat rezoluția procurorului din 14 mai 2019 și nu s-au prezentat în fața instanței. HOTĂRÂREA A.Ö. ȘI H.Ö. ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI 3

📄 Descarcă hotărârea completă (PDF)

Concluziile Curții

cererea admisibilă în ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe art. 3 din Convenție, formulat de prima reclamantă, și inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere; 2. Hotărăște că a fost încălcat art. 3 din Convenție din cauza lipsei unei anchete efective în privința primei reclamante; 3. H...